Am ajuns să citesc platforme on-line, pe
lângă reviste, tot on-line. Grea treabă!
Pentru că îţi mănâncă mult timp şi nu prea
ai valoare adăugată!
Am să mă ocup de Contributors.ro. Pentru că atunci când accesez un site de ştiri mă
împiedic de articole apărută pe această platformă.
Aici marele pontif este, evident dragă
Lari, Vladimir Tismăneanu!
Nu o să mă ocup de el, în special, doar
trebuie să remarc faptul că a avut amabilitatea să-mi răspundă. S-a ofuscat că
i-am criticat atitudinea ca ipocrită şi a reuşit să baleteze cu graţie
divergent de subiect. Are personajul ăsta un talent să amestece lucrurile, că
de exemplu ce a scris Radu Călin Cristea în Observator Cultural a fost catalogat antisemit de Peter Manu, nu de
el, eu îmi amintesc perfect de reacţia bolşevică de înfierare a lui RCC,
inclusiv acuza de antisemitism. Mare
şmekerie să învârţi nişte vorbe!
Articolul scris de Gabriel Liiceanu
privind degradarea limbajului public nu a fost admis şi publicat pentru
că l-am învinovăţit în principal pe preşedintele Traian Băsescu pentru acest
lucru.
Dar mai interesant este să citeşti
comentariile de pe forum. Nu spun că apar cumva comentarii injurioase, dar
şi articolele şi comentariile forumiştilor au ceva în comun: sunt de acelaşi
fel, nu se admit polemici, dacă îndrăznesc, sunt admonestat de autor ori de
forumişti. Parcă ne-am afla într-o biserică, se predică doar pentru
credincioşii cărora trebuie să li se confirme credinţa, iar necredincioşii
care or fi, nu li se încearcă convertirea.
Am observat o abundenţă de comentarii de
români plecaţi, scriu parcă să-şi confirme că au făcut bine lucrul ăsta, că au
scăpat din cloaca numită România.
Alţii critică năravurile autohtone de
parcă ei ar face parte dintr-o sectă exclusivă, de iniţiaţi care nu se amestecă
cu vulgul, cu pulimea adică.
Probabil că păcatul originar al lipsei de
dialog porneşte de la înfiinţarea Grupului de Dialog Social, văzut ca o elită
care nu prea era dispusă la dialog, doar la comandă socială.
Singura dată când acest GDS a avut un rol
pozitiv a fost când a obligat reunirea forţelor anti-PSD în 2003. Atunci s-a
militat pentru alianţa DA, chiar dacă şi atunci era toxică, apud un ghedesist ajuns în politică,
recte Cristian Preda.
Dialogul la noi apare ca nefiind pe picior
de egalitate, e ca în fabula lui Grigore Alexandrescu:
Eu voi egalitate, dar nu pentru căţei!
Constat că acest lucru se întâmplă mai ales
pe forumurile platformelor şi ziarelor on-line. Dacă îndrăzneşti să calci
alături eşti scuipat, înjurat, şi cel mai des comparat negativ cu autorul
polemizat. "Păi te compari tu cu
ăla?" ţi se spune superior!
Asta porneşte de la un defect fundamental
al intelectualilor români, toţi uită că de sub unghii le curge ţărâna, dacă nu
la prima generaţie, măcar la a doua. Procentul intelectualilor, sau măcar
orăşenilor cu tradiţii urbane este extrem de scăzut. Doar Petru Popescu,
autorul lui Prins mi se lăuda că este bucureştean de opt generaţii, dar uite, avea
rude la Drăgăşani, că m-a servit cu un rubiniu.
Vor nu vor unii, societatea românească s-a
diversificat, sunt mult mulţi intelectuali azi, comparaţi cu cei din 1938-39,
ideea doar că unii sunt aleşi este profund greşită şi incorectă.
Atitudinea sfidătoare faţă de majorităţi
este perfect eronată. Românii au ales corect şi în 1996, când toţi ne văitam că
Iliescu şi ai lui domină scena. S-a repetat şi în 2004 cu alegerea lui Băsescu,
dar după aia au început să se strice lucrurile şi baricadele nu au mai fost
clare.
Faptul că 7,4 milioane au votat să plece
în 2012 i-a exasperat pe unii, care au şi mers cu pâra aia degradantă, de
boierime de secol XVI-XVIII, care a adâncit fractura dintre cei mulţi şi cei
care încă se cred aleşi şi care desfid mulţimile.
Dacă autiştii care scriu pe forumuri şi-ar
destupa urechile ar fi mai bine pentru toată lumea, mai ales pentru actualele
majorităţi, care pot ajunge minorităţi.
Istoria recentă a demonstrat-o!
Partizanatul este acceptabil pentru ca nimeni nu este cu adevarat independent in discurs. Cu alte cuvinte toti avem o inclinare ideologica facindu-ne diferiti si dialogul dintre noi devenind mai interesant. Aici insa intervine problema adevarului, care vrem sau nu vrem este numai unul singur. De asta imi place ce zice Malcolm X: “I'm for truth, no matter who tells it. I'm for justice, no matter who it is for or against. I'm a human being, first and foremost, and as such I'm for whoever and whatever benefits humanity as a whole.” adica "Eu sunt pentru adevăr, indiferent de cine o spune. Eu sunt pentru dreptate, indiferent de cine este pentru sau contra. Sunt o ființă umană, în primul rând, și, ca atare, eu sunt pentru oricine și orice aduce beneficii umanității ca un întreg.". Poate o sa spui ca asta este un idealism ieftin si inaplicabil societatii romanesti. Eu cred in adevar si in persoanele care-l pronunta. L
RăspundețiȘtergere