Alianţe electorale, politice, etc.

De la restaurarea democraţiei în România în 1990 politica românească nu duce lipse de alianţe între partidele de pe scena politică.

În 1990 ca urmare apariţiei FSN ca un moloh susţinut popular, partidele istorice au format o alianţă. În lunile friguroase ala începutului de an 1990 exista alianţa informală a partidelor istorice, PNŢCD, PNL, PSDR al cărei lider era Corneliu Coposu. Ele au format o alianţă post-electorală după mai 1990. Ea a devenit oficială în 1992 sub denumirea CDR în care a intrat şi UDMR, dar le alegeri mergea separat pe segmentul maghiar electoral. Atunci PNL s-a auto-exclus prin calculul greşit al liderului Radu Câmpeanu. Chiar dacă la alegerile parlamentare din  toamna lui 1992 FSN  a câştigat o majoritatea relativă şi ca să guverneze a format o alianţă post electorală numită patrulaterul roşu  care reunea noul FDSN, PRM , PUNR şi PDAR Ultimele două partide şi-au dat obştescul sfârşit pe la finalul anilor 90. Alianţa reformistă s-a refăcut şi în 1996 CDR a câştigat alegerile prezidenţiale prin Emil Constantinescu şi a intrat la guvernare cu PD lui Petre Roman. Această alianţă de guvernare a trecut prin numeroase sincope, a avut trei prim miniştri şi a fost permanent subminată de certăreţul şi cinicul Traian Băsescu. 

În 2000 alegerile au fost iar câştigate cu majoritate relativă de reşapatul PDSR care reprezenta votul stângii. Pentru a avea majoritatea guvernamentală au avut alianţă post-electorală cu UDMR şi sprijin parlamentar din partea PRM, care a ajuns atunci la un impresionat aproximativ 20%!

În 2003 la presiunea societăţii civile PNL i-a luat pe PD-ul sub comanda nouă a lui Traian Băsescu şi au format alianţa electorală DA. DA a câştigat o majoritate relativă, dar datorită alegerii ca preşedinte a lui Traian Băsescu au desprins Partidul Umanist (soluţia imorală - expresie bine găsită de Băsescu) din coaliţia cu PSD şi cu UDMR au avut majoritatea parlamentară absolută.. PSD era noua reşapare a PDSR prin fuziunea cu PSDR. Şi aşa s-a guvernat până prin 2007, când DA s-a rupt şi guvernul Tăriceanu a continuat doar cu PNL şi UDMR la guvernare având sprijinul parlamentar al PSD.  

Iată că vine 2008. PDL noua reşapare politică a PD, fuzionat cu o fracţiune liberală condusă de Stolojan şi la parlamentare ajunge să fie la paritate cu PSD, cam 33% fiecare.  Se formează o nouă coaliţie guvernamentală între PDL, PSD şi UDMR care formează guvernul Boc până în toamna lui 2009. Se rupe coaliţia şi se formează o altă alianţă parlamentară cu PSD, PNL şi UDMR care răstoarnă guvernul Boc prin moţiune de cenzură.  Preşedintele Băsescu menţine guvernul demisionar până la realegerea sa datorată prostiei imense a candidatului pesedist Geoană. Băsescu marele păpuşar inventează o majoritate PDL, UDMR şi resturi din PSD şi PNL care susţin un nou guvern Boc. Această coaliţie guvernează până în februarie 201, când guvernul Boc demisionează la presiunea demonstraţiilor de stradă şi se instaurează guvernul Mihai Răzvan Ungureanu. În 2011 PNL ia iniţiativa şi convinge PSD să formeze o alianţă electorală numită USL. Aceasta reuşeşte să dărâme prin moţiune de cenzură şi acest guvern care îşi pierde majoritatea parlamentară. Şi aşa în mai 2012 preşedintele Băsescu este obligat să ofere guvernarea noi majorităţi USL. USL câştigă în decembrie 2012 cu un scor nemaiîntâlnit în istoria parlamentară românească, post 1989, adică cu 70% forţă în parlament. 

Se pare că la noi coaliţiile nu au viaţă lungă iată la început de 2014 între partidele din USL a intrat dihonia. Subiectul este aceeaşi soluţie imorală fostul PU reşapat în Partidul Conservator?!!!   

PNL a făcut eroarea sau mai bine zis imensa prostie să îi ia în alianţă pe PC-ul lui Voiculescu pe motiv de manipulare mediatică, adică Antena3, alianţă numită ACD. Acum PC s-a trecut în alianţă euro-electorală cu PSD numită USD, fără ca să denunţe alianţa ACD. Însă acest cui al lui Pepelea invocă în certurile din alianţă un protocol devenit caduc prin formarea noi alianţe euro-electorale. 

N-am cum să ştiu care va fi finalul acestor certuri, în care toţi sunt arătaţi cu degetul şi niciunul nu vrea să cedeze şi fiecare vrea să şantajeze, mai ales PSD, frustrată că nu are candidat prezidenţial.

Observ că tot felul de părerişti lansează tot felul de scenarii. 

Alianţele se dovedesc toxice la un moment dat, dar în România nu se poate guverna decât prin alianţe. Doar în intervalul 1990 -1992 a guvernat doar FSN.

Dacă bunul simţ ar învinge, s-ar ajunge la un compromis!