Hienele jurnalismului

Sunt anumite situaţii în care te cuprinde o lehamite şi o scârbă absolută!

De puţin timp a apărut o nouă afacere, doamna Mariana Câmpeanu şi-ar fi pensionat dubios soţul?!!!

Care ar fi un bolnav închipuit şi care mănâncă degeaba banii statului. Această investigaţie a fost realizată de Centrul de Investigaţii Media. 

Ca urmare a acestei situaţii jurnalişti şi politicieni au cerut demisia doamnei ministru. Un jurnalist îi împingea microfonul pentru a face comentarii, la care doamna ministru a  refuzat să răspundă.

Dra iată că toată această aşa zisă anchetă jurnalistică li se sparge rebuturilor jurnalistice în faţă, murdărindu-i bine cu produsele haznalei jurnalistice în care îşi caută subiectele. Este exact ca în bancul cu Radio Erevan, dar cu notă mult mai dramatică, din păcate!

Doamna Câmpeanu a încercat să ţină departe de ochii lumii drama prin care trece. Soţul doamnei ministru era un cercetător în computere, se pare. Prin 2005 i s-a descoperit un cancer, are Parkinson, a suportat iradieri şi chimio terapie. Are probleme de deplasare, este ezitant în mers. Familia soţia şi fii săi au încercat să-i asigure o viaţă cât de cât normală. Maşina pe care ar fi condus-o este de fapt a unuia dintre fii săi! 

Însă nu lipsea din acest muşuroi de căcat marele nostru preşedinte, adorabilul şi ingenuul Băsescu! Investigaţiile reale de data asta arată că domnul Câmpeanu a fost vicepreşedinte al PD Ilfov. Când Petre Roman a pierdut şefia PD, se pare că domnul Câmpeanu a avut o ceartă foarte dură cu noul lider al partidului, nimeni altul decât.....Traian Băsescu!

Deci Traian Băsescu cere demisia doamnei Câmpeanu pe motiv de soţ. Un minim scrupul trebuia să-l facă să se intereseze care-i treaba cu fostul adversar. 

De fapt acest monstru de indecenţă şi răutate a apostrofat-o pe Corina Drăgotescu când era bolnavă de cancer, sau a făcut insinuări infame privind tragedia primei soţii a lui Crin Antonescu. 

Spre cinstea şi onestitatea sa Valeriu Turcan, fost consilier al lui Băsescu a fost foarte reţinut când i s-a cerut un comentariu, cerând să fie lămurită situaţia bietului om.

Mă întreb când oameni mizerabili şi negri la suflet vor fi în stare măcar să-şi ceară scuze când comit asemenea monstruozităţi şi ticăloşii, nu să plătească cum trebuie să ceară legea şi oprobiul moral.