Autismul on-line

Am ajuns să citesc platforme on-line, pe lângă reviste, tot on-line. Grea treabă!

Pentru că îţi mănâncă mult timp şi nu prea ai valoare adăugată!

Am să mă ocup de Contributors.ro. Pentru că atunci când accesez un site de ştiri mă împiedic de articole apărută pe această platformă.

Aici marele pontif este, evident dragă Lari, Vladimir Tismăneanu!

Nu o să mă ocup de el, în special, doar trebuie să remarc faptul că a avut amabilitatea să-mi răspundă. S-a ofuscat că i-am criticat atitudinea ca ipocrită şi a reuşit să baleteze cu graţie divergent de subiect. Are personajul ăsta un talent să amestece lucrurile, că de exemplu ce a scris Radu Călin Cristea în Observator Cultural a fost catalogat antisemit de Peter Manu, nu de el, eu îmi amintesc perfect de reacţia bolşevică de înfierare a lui RCC, inclusiv acuza de antisemitism.  Mare şmekerie să învârţi nişte vorbe!

Articolul scris de Gabriel Liiceanu privind degradarea limbajului public nu  a fost admis şi publicat pentru că l-am învinovăţit în principal pe preşedintele Traian Băsescu pentru acest lucru.

Dar mai interesant este să citeşti comentariile de pe forum. Nu spun că apar cumva comentarii injurioase, dar  şi articolele şi comentariile forumiştilor au ceva în comun: sunt de acelaşi fel, nu se admit polemici, dacă îndrăznesc, sunt admonestat de autor ori de forumişti. Parcă ne-am afla într-o biserică, se predică doar pentru credincioşii cărora trebuie să li se confirme credinţa, iar necredincioşii  care or fi, nu li se încearcă convertirea.

Am observat o abundenţă de comentarii de români plecaţi, scriu parcă să-şi confirme că au făcut bine lucrul ăsta, că au scăpat din cloaca numită România.

Alţii critică năravurile autohtone de parcă ei ar face parte dintr-o sectă exclusivă, de iniţiaţi care nu se amestecă cu vulgul, cu pulimea adică.

Probabil că păcatul originar al lipsei de dialog porneşte de la înfiinţarea Grupului de Dialog Social, văzut ca o elită care nu prea era dispusă la dialog, doar la comandă socială.

Singura dată când acest GDS a avut un rol pozitiv a fost când a obligat reunirea forţelor anti-PSD în 2003. Atunci s-a militat pentru alianţa DA, chiar dacă şi atunci era toxică, apud un ghedesist ajuns în politică, recte Cristian Preda.

Dialogul la noi apare ca nefiind pe picior de egalitate, e ca în fabula lui Grigore Alexandrescu:

Eu voi egalitate, dar nu pentru căţei!

Constat că acest lucru se întâmplă mai ales pe forumurile platformelor şi ziarelor on-line. Dacă îndrăzneşti să calci alături eşti scuipat, înjurat, şi cel mai des comparat negativ cu autorul polemizat. "Păi te compari tu cu ăla?" ţi se spune superior!

Asta porneşte de la un defect fundamental al intelectualilor români, toţi uită că de sub unghii le curge ţărâna, dacă nu la prima generaţie, măcar la a doua. Procentul intelectualilor, sau măcar orăşenilor cu tradiţii urbane este extrem de scăzut. Doar Petru Popescu, autorul lui Prins mi se lăuda că este bucureştean de opt generaţii, dar uite, avea rude la Drăgăşani, că m-a servit cu un rubiniu. 

Vor nu vor unii, societatea românească s-a diversificat, sunt mult mulţi intelectuali azi, comparaţi cu cei din 1938-39, ideea doar că unii sunt aleşi este profund greşită şi incorectă. 

Atitudinea sfidătoare faţă de majorităţi este perfect eronată. Românii au ales corect şi în 1996, când toţi ne văitam că Iliescu şi ai lui domină scena. S-a repetat şi în 2004 cu alegerea lui Băsescu, dar după aia au început să se strice lucrurile şi baricadele nu au mai fost clare.

Faptul că 7,4 milioane au votat să plece în 2012 i-a exasperat pe unii, care au şi mers cu pâra aia degradantă, de boierime de secol XVI-XVIII, care a adâncit fractura dintre cei mulţi şi cei care încă se cred aleşi şi care desfid mulţimile.

Dacă autiştii care scriu pe forumuri şi-ar destupa urechile ar fi mai bine pentru toată lumea, mai ales pentru actualele majorităţi, care pot ajunge minorităţi. 

Istoria recentă a demonstrat-o!