Ce ar fi fost dacă........

Victor Ponta ar fi câştigat alegerile de duminica trecută?

Acest lucru nu părea de loc imposibil acum exact o săptămână.

Hai să ne imaginăm asta că nu-i foarte greu.

Victor Ponta ar fi fost felicitat pentru această victorie de către guvernele UE şi de către SUA. Este absolut normal în cutumele şi uzanţele diplomaţiei.

La validarea de către CCR nu ar mai participat preşedintele Traian Băsescu, după relaţia lor publică ar fi fost extrem de ciudat!

Presa internaţională ar fi apreciat sacrificiul la vot al românilor, inutil şi brav, ţiganii, cerşetorii şi infractorii ar fi rămas în continuare ca simbol pentru compatrioţii noştri. Presa germană nu s-ar mai fi entuziasmat, doamna Merkel ar fi fost extrem de rezervată, cu felicitări de conivenţă.

Ca rezultat al blocării votului compatrioţilor din diaspora România ar fi fost însă bântuită de mari demonstraţii de protest, tinerii activiştii societăţii civile ar fi protestat vehement pentru această bătaie de joc şi probabil astăzi aş fi fost şi eu în stradă.

DNA poate ar fi pregetat să înceapă o urmărire penală pentru a identifica pe cei vinovaţi de  blocarea votului în diaspora.

Nu s-ar mai fi respins în Parlament legea amnistiei şi graţierii, parlamentarii vizaţi de justiţie şi-ar fi păstrat imunitatea.  

Pe de altă parte însă,  DNA ar fi continuat cruciada ei, pentru că ar fi vizat acum personalităţi politice apropiate de fostul PDL. Doamna Udrea ar fi fost la fel de aproape de investigarea acţiunilor ei ca om politic şi probabil că pe şi Băsescu l-ar fi aşteptat zile grele, cum de fapt şi acum, în situaţia de faţă, această probabilitate nu este de loc exclusă.

Alegerile parlamentare ar fi fost la fel ca acum o prioritate pentru PSD, pentru a-şi valorifica avantajul dat de victoria candidatului său. Cred la fel că şi modificările constituţionale şi referendumul pentru aprobarea lor s-ar fi întâmplat în cursul anului 2015.

Pe plan extern nu s-ar fi produs modificări fundamentale, SUA, UE şi NATO ar fi rămas pilonii politicii noastre externe. 

Pe de altă parte, sper ca în vecinătatea apropiată, în Moldova de peste Prut forţele pro-europene să fie câştigătoare, mai ales că în România a câştigat totuşi Klaus Iohannis. 

Pentru români obişnuiţi lucrurile nu s-ar fi schimbat spectaculos, într-un sens sau altul, cu toate că ar fi fost o mare tristeţe şi frustrare.

Oamenii obişnuiţi nu ar fi câştigat sau pierdut prin opţiunea votului de duminică, dar este aproape sigur România ar fi avut de pierdut! Şi pe termen lung probabil şi cetăţenii români!

Istoria contrafactuală nu este întotdeauna un instrument util. 

De exemplu, în finalul săptămânii am citit din Adevărul biografiile celor care au marcat instaurarea comunismului în România. Unii cred că dacă România ar fi avut ca lider comunist pe Pătrăşcanu şi nu pe Gheorghiu Dej comunismul românesc nu ar fi părut atât de odios. Sunt aproape sigur că Pătrăşcanu nu ar fi rezistat prea mult în fruntea PCR. Stalin nu ar fi admis un astfel de lider. Este notoriu cazul lui Gheorghi Dimitrov, liderul comuniştilor bulgari, cel mai cunoscut comunist european interbelic, care a fost omorât, îmbolnăvit, ucis de Stalin în 1949 după ce acesta ar fi dorit o uniune balcanică cu Iugoslavia lui Tito. Logica comunismului stalinismului era ca indivizi ca Dej şi nu Pătrăşcanu, sau măcar internaţionalista Ana Pauker să fie lideri ai unui stat aservit. 

Aşadar, revenind la actualitate să ne bucurăm că îl vom avea preşedinte pe Klaus Iohannis, un om care poate schimba în bine România viitorilor ani. 

Dar să ne gândim că în condiţiile democraţiei nici Victor Ponta nu ar fi fost o catastrofă, constrângerile pe care le impun apartenenţa României la NATO şi UE obligă! 

Faptul că Ponta ne-ar fi aruncat în braţele Chinei sau, oroare ale Rusiei este o aberaţie de care doar unii cititorii unor saituri prezumţioase, în afara realităţilor româneşti şi fără pic de valoare adăugată pot să o creadă.

Democraţia, orice s-ar spune, nu depinde bunul plac al unui lider sau altul!