Vacanță în Grecia la Skala Potamia, insula Thassos

A devenit un obicei ca la sfârșitul lui iunie să mergem la mare în Grecia.

Spre Thassos

De ce la Skala Potamia, insula Thassos?

Pentru că îmi amintește într-un fel de tinerețe, de 2 Mai. Este un fost sat de pescari, mai sunt și azi.

Atmosfera este foarte destinsă, vin multe cupluri cu copii mici.

Pentru că marea este ca la Mamaia, cu nisip fin și apa nu este adâncă, înoți peste 150 de metri și apa nu trece de 1,60 m.

Ambientul este magnific. Ne aflăm într-un golf numit Golden Beach în lungime de 3 km, i-am făcut pe jos.

Golful este înconjurat de munți, plini de verdeață. Nu am echivalent prin alte locuri în Grecia pentru un astfel de peisaj.

Am ales să venim de 4 ani încontinuu aici, unde am fost și în 2014.

De de am ales acest loc?

Am descoperit Golden Beach în 2009, când am fost prima oară în Thassos.

Ne fusese recomandat de Iulian, care fusese pe la sfârșitul anilor 90. Zona a cunoscut o dezvoltare puternică, plimbându-mă acum prin zona Golden Bech în nordul golfului, mi se părea că mă aflu la Mamaia, am găsit condominiuri foarte frumoase pentru cei cu punga largă.

Plaja acolo este sălbatică, nu s-a construit în apropierea plajei. Aici în sudul golfului la Skala Potamia plaja este mai îngustă. De abia este loc să pui mese pe marginea plajei care se întinde pe trei rînduri de umbrele cu șezlonguri. Ne costă prețul de 7 euro pentru care primim două cafe frape și 2 ape plate, bonus pentru clienți vechi ca noi de la Jurgen, grecul cu nume de neamț și aerul lui David Luis, fotbalistul brazilian.

Samotraki în fundal

Stăm la pensiunea Nefeli, la coana Anastasia. Este foarte curat și se schimbă cearceafurile și propsoapele la mijloc de sejur. Pensiunea a fost zugravită anul ăsta, în interior și exterior. Stăm într-o cameră în fundul holului cu ieșire la un cerdac acoperit cu viță de vie care crează ambentul plăcut al după amiezelor la un pahar de retsina. Aici luăm și micul dejun, dimineața înainte de plajă. Nu-i nevoie de aer condiționat, pentru că este suficient de umbră și nici temperaturile nu au fost excesive. Coana Anastasia și-a deschis în față și o tavern, Molos se numește, dar încă se luptă să atragă clienti. Amuzant că atunci când am dorit să mă cuplez la internet, parola era cu majuscule, dar de fapt trebuiau introduse minuscule, a trebuit să-mi spună unul din ospătari.

Marea este la nici 50 de metri, este pietros, noi mergem de aceea la Medousa la Jurgen. Dar în prima zi m-am dus în față la scăldat pe pietre. După câteva zile am stat de vorbă cu doi pescari bucureșteni care prindeau chefali și avea în picioare papuci speciali, ca să nu calce pe arici de mare. Am pățit-o în Parga acum 6 ani și nu a fost de loc plăcut. 

Dar cel mai important la Skala Potamia este taverna Korali, unde este patron Sakis Moshidis.

El personifică Grecia mereu surâzătoare. Este imaginea grecului care de 3000 de ani este negustor. La Sakis te simți ca în familie. M-am uitat la celelalate cârciumi și nu am observat ca patronii să iasă la vorbe cu clienți.

Sakis este prodigios, are timp să stea de vorbă cu noi, să ne dea sfaturi la mâncare, să facă politică cu noi.

Pe la teve, cât m-am uitat la odiseea echipei României de fotbal sub 21 de ani am văzut videoclipuri cu Tsipras. Primul Ministru al Greciei a pierdut la europarlamentare și a organizat imediat parlamentare, pe care toți îmi spun că le va pierde. Inclusiv Kostas naționalistul care era împotriva Republicii Macedonia de Nord. Era trist, mi-a zis că au dat bani ca să capete acest nume, care aparține de drept doar Greciei, spune el. Kostas este patronul unei cafenele cofetărie unde merg la meciuri, are un televizor ultimul răcnet și bere cehească, soția lui este cehoaică, de acolo berea. Peste tot în Grecia halba are chiar o juma de litru, nu 400 ml, cum  a ajuns la noi!

Cu Sakis

Sakis este cel mai bun cârciumar pe care l-am întâlnit, mâncare lui este bună și multă, fratele lui este bucătarul, iau mereu 3 kile de la el pe sejur.

La el la tavernă este o plăcere să mergi, ne servește din partea casei cu ouzo cu gheață și desertul pepene roșu.

Refuză bacșișul, trebuie să-l oblig să ia 2 euro așa ca atenție, la o masă extrem de bogată care nu depășește 30 de euro. În plus ne-a pregătit și mîncarea pentru drumul de întoarcere cu autocarul 

Ăsta este cel mai obositor lucru care ne obligă drumul spre Thassos.

Am plecat la 10 seara din București, am mers pe drumul spre Istanbul, pentru ca la Alexandropolis , la frontiera cu Turcia au lăsat 2 doamne care mergeau în Samotraki, vezi Victoria din Samotrace, fără cap de la Louvre. Am mai luat pe drum și doi turiști dintr-o deltă de râușor grecesc.

Întoarcerea am făcut pe drumul obisnuit prin Seres și Promachonas. Am constatat că acum în Bulgaria se merge pe autostradă mai mult, se ocolește Sandanski, orașul lui Spartacus și am ieșit din autostradă exact la intrarea în orășelul unde oprim la bomboane, unde am luat plăcinte și bere. Am reintrat pe autostradă după ieșirea din defileul Strunei din Munții Stara Zagora Și nu am mai intrat prin Blagoevgrad. Se merge acum drept, ocolim Sofia, pe mai mult de 200 de km pe autostradă. Cum spunea unul dintre șoferi, bulgarii au mai multe autostrăzi decât noi, am mai intrat și pe cea din sud spre Burgas. 

La transferul spre Pitești, am avut surpriza neplăcută să facem un detur prin Aeroportul Otopeni, unde să lăsăm niște turști din Moldova, Bacău, Piatra Neamț. Șoferul nu avea nicio indicație clară și am pierdut o oră în zonă. Au început aranjamentele tip Christian Tour cu schimbatul mașinilor. 

Dar orice plăcere ține 7 zile și ne gândim cu nostalgie pentru la anul.