Cine vrea să fie președintele României?

Răspunsul cel mai scurt este: Mulți!

Dacă s-au creionat deja două candidaturi clare pe dreapta, președintele în exercițiu Klaus Iohannis, și Dan Barna din partea Alianței 2000, la stânga lucrurile nu sunt de loc clare.

Am urmărit mai multe dezbateri și evaluări, una era să zicem amuzantă și aparținea neobositului părerist Ion Cristoiu la Realitatea tv. 

În partea stângă a eșichierului politic românesc clocotesc orgoliile, unele nejustificate.

Se pare că PSD va decide să aibă candidatul său propriu, din postura de fost cel mai mare partid al României. Posibil ca acest partid să aibă încontinuare cei mai mulți membri și structuri în teritoriu. La alegerile prezidențiale primează în primul rând candidatul și nu partidul. 

După fractura dată de alegerile din 26 mai 2019, schelălăitorii fuduli și obraznici ai PSD au rămas cu gura închisă, poporul i-a făcut al doilea partid după PNL și cu puțin peste Alianța 2000 USR/PLUS. Chiar a contat aici bătaia de joc cu votul în diaspora.

Prăbușirea PSD a coincis și cu băgarea la pușcărie a lui Dragnea, autorul acestu dezastru electoral. Politicile lui au făcut un gol în jurul lui și a conducerii acestui partid. Aceasta este consecința cea mai nefastă a acțiunii lui Dragnea, nu există niciun lider cât de cât mai acătării în PSD. Și așa mamița Vasilica V Dăncilă, numită de Dragnea pe motiv de supușenie se află acum în pole position să devină candidat prezidențial, nu să-l uzurpeze pe Hamilton în formula 1.

Ei bine, această decizie previzibilă a declanșat mari orgolii în coaliția PSD-ALDE. 

În primul rând liderul ALDE, fostul liberal Tăriceanu, adus de realitatea electorală la justa mărime este un produs politic expirat, dar el speră să mai facă ceva, ba chiar încearcă șantajul la PSD. Fără șanse, ei fără PSD sunt ca și dispăruți. 

În PSD sunt mai mulți catindați, în afară de sus numita mămăiță șefă se profilează doamna Firea, sau dezastrul Bucureștiului, care prin sondaje este mai de încredere decât președinele Iohannis?!!!!! 

Alt cadidat cu gură mare și care amenință cu o candidatură independentă ar fi Pleșoianu. Acest tinerel inept, are profil de peremist, precum o parte importantă din activul PSD, dar probabil și din electorat. Nu degeaba a stârnit la congresul PSD vii aplauze. 

Ar mai fi și candidatul Pro România/Ponta care ar vrea să strângă stânga sub același steag. 

În aceste condiții stânga pare fărâmițată și calea este deschisă pentru turul doi lui Barna în cazul că ar exista turul doi la prezidențiale.

Câte șanse are Barna să câștige? Minime după opinia aproape unanimă a analiștilor politici serioși. 

Casandre de tip madam Dogioiu spun că Iohannis ar trebui blamat că nu s-a implicat mai mult. Cum și în ce condiții, în situația unei majorități clare PSD/ALDE? Că a numit nu mai puțin de trei prim miniștri pesediști, vezi situația de mai sus. Dogoiu invocă precedentul Băsescu, uitând că atunci când nu a mai putut manevra majoritățile, a rămas doar să latre.

Înclusiv se uită că aplombul parlamentar al actualei majorități provine din atitudinea agresivă a majorității băsesciene, gata să bage orice lege în Parlament cum a făcut acum cu justiția și PSD.

Ipoteza lui nea Cristoiu ar fi că Barna să-l atace pe Iohannis pe bază de corupție, atunci chiar am închis televizorul!

Această direcție de atac este cea izvorâtă din laboratoarele pesediste pe baza caselor lui Iohannis. Dar se uită semnificativ că singura proprietate în discuție este legată de o proprietate obținută de familia soției Carmen a președintelui. Inclusiv această dispută este departe de a fi încheiată, între foștii chiriași și familia care are acte de proprietate, de la care familia Iohannis a cumpărat casa.

Cred că Barna și alianța pe care o reprezintă își face niște calcule nu prea exacte. Votanții USR sunt votanți care dorea o alternativă la PNL, care pentru unii electori nu îi mai reprezintă.

Însă aceștia vor vota într-un procent considerabil pe Iohannis, care este o valoare sigură electorală și prezintă garanții în primul rând de prestigiu european.