Orașul dimineața

E miez de vară și este încă răcoare dimineața și plăcut, când merg să fac mișcare în parcul Brătianu din centrul Piteștiului.

Merg așa în fiecare dimineață indiferent de anotimp, doar când plouă nu merg în parc.

De câtva timp nu l-am mai văzut pe un domn care vine și el la mișcare  dimineața și care are grijă și de porumbei, vine în schimb un alt domn care face mișcare la un singur aparat, eu le iau la rând pe toate.

În parc sunt nelipsite trei tinere homelesss, azi Florica care are și un cățel cam lătrător lipsește. În parc mai poposește și un tip mai degrabă spre 50 de ani care pare și el a fi în voia soartei și altul mai tânăr care inspectează coșurile de gunoi, dar nu pare a fi din categoria homeless.

Îmi place dimineața în parc, doar că mă insultă neglijența și lipsa de bun simț a unora care abandonează gunoaie, așa că strâng peturile și le arunc la gunoi.

De câtăva vreme Strada Eroilor care duce la la cimitir în deal este în reparații, de fapt se micșorează trotuarul pentru parcări și mai distrug și ceva din pomii străzii, în ciuda protestelor oamenilor adresate acestui primar, care nu ar mai trebui să ocupe ilegal locul la primărie.

Ce mă surprinde este modul în care fac muncitorii reabilitarea. Intersecția cu Egalității are acum șleauria nu au turnat încăî asfaltul și șoferii circulă mai atent. Sunt un coșmar șoferii de Pitești circulă ca nebunii, cred că majoritate par a fi psihopați.

Azi dimineața se spărgea asfaltul pus de curând, au uitat să ridice un capac la nivelul la care va ajunge asfaltul după reabilitare. Cum fac ăștia asfaltările eu i-aș fi trimis la plimbare demult, se mișcă ca ochii mortului, în altă parte muncitorii jucau cărți în timpul programului, pe teoria comunistă: pauzele lungi și dese, cheia marilor succese! Se vede că muncitorii adevărați sunt acum pe afară. Lucrările care ar trebui să se încheie în câteva zile, stau săptămâni la noi. Asta mi-a amintit de niște reparații de lângă Sagrada Familia din Barcelona, unde munceau doar vreo trei extrem de efficient, fără admiratori sprijiniți în lopată.

Și apropo de cei plecați, madam Intotero a scos din pălăria prestidigitatorului că sunt 9,7 milioane de români afară, cică i-sr fi socotit și pe cei din jurul României. Acum se trezește, după ce au fost cozile alea din străinătate de români care voiau să voteze. 

În Dilema veche, din care m-am inspirat, la Botoșani, într-un birt un tip cumpărase nu mai puțin de 40 de mici cu doar o bucată de pâine. A mărturisit vine din Tenerife unde nu întâlnește asemenea bunătăți de miși! Oare copii lui din Tenerife ar mai fi tentați de miși?

Și Horia Corcheș povestește de vizita la fratele lui în Anglia unde o observat că oamenii îți zâmbesc și te salută. Așa am observat și eu în Skiatos unde englezii pe care îi întâlneam pe cărare ne salutau cu un Hi! Diferență de educație, la noi ne privim în genere suspicios. Mulți români din middle class migrează spre Marea Britanie, dacă va mai fi? După ce Boris Johnson promite Brexit fără condiționări de la UE. Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord vor să rămână în UE.

Și preferata mea, Adina Popescu scrie de șocul neplăcut pe care l-a avut la revenirea după trei luni de Transivania la București.

Exact că sentimentul ăsta de delabrare al clădirilor l-am avut într-un film, zice-se comedia Povestea unui pierde vară unde același București părea neîngrijit cu clădiri lăsate de izbeliște.

Amintirea mea este un București de la sfârșitul anilor 60 când Bucureștiul părea mult mai curat și îngrijit și plin de străini, de tineri care ne îndemnau să mergem cu ei spre Bulgaria, nu știau ce înseamnă un pașaport în comunism!

Cred că există și azi un București acceptabil, dar faptul că administrația a picat pe mâna unei doamne bune doar de gură și venetică pe deasupra. Doar Oprescu, oborean de obârșie părea că-i mai interesat de orașul lui natal. 

Cum și eu primesc de la colegi pe Facebook imaginile unui Ploiești natal de demult. Parcă mai rețin centrul încă nerefăcut după bombardamentele americane din 44. De abia pe după 60s-au refăcut centru în model sovietic ca și fațada liceului Sf. Petru și Pavel, pe care l-a moștenit Liceul Caragiale, cu excepția clădirii care acum aparține liceului concurent Mihai Viteazul.

Mult mai familiar îmi este Piteștiul, fost târguțor, ajuns din vremea lui Ceaușescu oraș important, și el cu centrul desfigurat de arhitectura de prost gust comunistă. I-a rămas doar Corsoul, Strada Mare care îl face mai uman. Toate clădirile vechi au ajuns acum cârciumi de fițe mai mult sau mai puțin, dovadă că atunci se construia parcă mai frumos?