Colinele Transilvaniei, Avrig 2 august partea - I-a

Anul acesta îmi propusesem să mergem la băi la Ocna Sibiului. Consultând oferta de pensiuni am constatat că nu mai era niciun loc liber. Așa că Adriana a negociat cu Măriuca, verișoara mea și ea ne-a invitat să stăm la Avrig și să mergem împreună la Ocna Sibiului unde și ea făcea o cură de nămol și băi de iod și sare.

Așa că am plecat din Pitești pe vineri pe 2 august. De ce?

Întâmplarea făcea că și nepoata mea, fiica cea mare a sorei mele Elena, Alexandra venea de la Londra să stea două zile la Avrig. Venea însoțită de soțul Pawel, polonez și cele trei fiice: Ana, cea mare, pasionată cititoare, citea evident pe tabletă, ca și mine și cam introvertită, apoi mijlocia, Mia-Maria, cea mai spontană și purtătoarea de cuvânt a surorilor Sziemienska (nu știu dacă le-am scris corect numele de familie) și cea mică Olga de 3 ani și pasionată de ciocolată. Mia mi-a cerut să ne conversăm în românește, că ele vorbesc bine această limbă.

Supriza era dublă și pentru ei, dar și pentru noi! La Măriuca, care a moștenit casa bunicilor materni, și pe care unchiul Mihai și tușa Maria au refăcut-o pe la începutul anilor 60 era nu numai familia Alexandrei, dar și sora mea Elena cu cumnatul Ionuț și Teodora, sora mai mică a Alexandrei, cu soțul Horia. Toți veniseră de la Sovata prin colinele Tranasilvaniei.

Tocmai când am venit se punea masa și Măriuca pregătise o zupă de găină cu tăieței de casă, foarte gustoasă, e singura supă cu tăieței care îmi place, obicei din copilărie.

Baronul Brukenthal

m gustat și o vișinată de casă și vin fabricat de Măriuca cu strugurii din bolta de viță de lângă casă cu mititei și chifteluțe făcute la grătar la pădure în ziua precedentă.

Palatul de sus

Apoi familia surorii mele s-a îmbarcat în cele două automobile și au plecat spre București.

Noi ne-am dus cu Skodița Măriucăi la Lidl să facem niște cumpărături.

Și apoi am luat-o spre Palatul Brukenthal. Palatul este situat într-o grădină în două nivele, similar cu Palatul Belvedere al lui Eugeniu de Savoia, cel superior încă nerecondiționat și cel de jos Orangeria transformat în hotel de lux.

Palatul Brukenthal

Ne-am plimbat pe alei și mi-am reamintit de copilăria în care mergeam la gară pe zidul palatului și pescuiam la moara de lângă palat unde se află iazul care curge și prin grădina palatului.

Portret de cătană imperială cum a avut bunicul Ion 

La Palatul de sus am descoperit că începuseră o recondiționare la interior și partea centrală avea niște camere dedicate unui muzeu al moștenirii săsești din Transilvania. Observam cum organizarea casei sașilor a fost preluată și de vecinii români. Aceleași paturi înalte acoperite cu pături mițoase și perne mari, aceleași lavițe pictate. În camera de mâncare-speise se găsea atârnate pe pereți farfurii și căni.

Am găsit și o litografie color pe care o primeau cătanele imperiale după serviciul militar cu drăguțul de împărat Franz Iozef, în care militarul își punea capul dintr-o fotografie alb negru sepia. Un astfel de tablou cu paharul și sticla de Tokay avea și bunicul care făcuse armata la honvezi la Budapesta în 1903. 

Pe pereții din Orangerie erau tablouri și Franz Iozef și cu împărăteasa Marai Terezia care redau atmosfera secolelor trecute. 

Seara am petrecut-o la un pahar de vin sub bolta de viță împreună cu neastâmpărata cățelușă Pamela a Măriucăi, care strângea lucruri, lemne și ce mai găsea prin curte.