Cioran sau un trecut deocheat de Marta Petreu

Marta Petreu s-a învrednicit să facă analize sociologice, de filosofia culturii având în centru cei mai importanți intelectuali, literați, filosofi ai epocii modernizării României, cu accent pe perioada interbelică. 

Am găsit
această carte într-o ediție revăzută, apărută acum 10 ani, dar încă în librării. Am citit cam toate analizele făcute de Marta Petreu, nu prea mi-a plăcut cea în care vrea să-l scoată pe Mihail Sebastian de fascist și extremist de dreapta. 

Această carte este dedicată cărții lui Cioran: Schimbarea la față a României.  Carte scrisă la 25 de ani, în 1936 de Emil Ciorna care i-a marcat și schimbat destinul. Din cauza ei, Cioran a renunțat la România și la românește și a devenit un important scriitor și moralist francez. Chiar dacă în epocă nu a avut răsunetul meritat, ea a influențat pe alți scriitori. De exemplu, în pofida faptului că a negat, Horia Roman Patapievici este influențat de cartea lui Cioran în articolele sale politice de la începutul anilor 1990. Nota bene, nici Cioran, nici HR Patapievici nu au avut de suferit de pe urma cărții. Cioran a scris lui Noica pe la jumătatea anilor 50, lucru care a băgat în pușcăria comunistă pe Noica, Paleologu, Pillat și alții. Patapievici s-a ales doar cu diatribe ale unor reziduuri comuniste cu tendințe neo-legionare. 

De ce Cioran are un trecut deocheat?

Pentru că pe la 22 de ani aflat la bursă în Germania s-a umplut de entuziasm la acțiunea lui Hitler care a luat puterea în 1933. Există de fapt la noi românii o mare capacitate de imitație și copiere a unor chestiuni externe. Dacă în anii 20 a apărut mișcarea legionară din motive antisemite ea a luat avânt și din cauza fascismului italian și a hitlerismului din Germania.  Revenit în România Cioran a aderat cu entuziasm la mișcarea legionară. Dar și admirația pentru experimentul bolșevic din Rusia. Da, este un paradox aici, Lenin și ideologia bolșevică îl entuziasmau pe Cioran, pentru că acesta încerca să schimbe lumea rusă, să o modernizeze, obiectiv asumat în Schimbarea la față a României.

Mă așteptam ca Marta Petreu să fie extrem de critică la adresa cărții lui Cioran. Nu este pentru că acționează o solidaritate ardeleană, manifestă și în cartea despre Lucian Blaga. 

Teza Martei Petreu este că ideologia lui Cioran nu era  mișcării legionare. Pe când legionarii elogiau autohtonismul, trecutul eroizat și de Eminescu, ortodoxismul retrograd, Cioran ca ardelean se lamenta de stăpânirea străină asupra românilor, 1000 de ani de stăpânire bulgară, care ne-a influențat limba, de cea maghiară și apoi cei 500 de ani de turcire. Ardelean fiind el nu găsea ca Eminescu și alții modele de mândrie voivodală, un Ștefan cel Mare, un Țepeș sau Mihai Viteazul. El este produsul redeșteptării naționale, a bisericii unite cu Roma, care ne-a amintit că suntem os nobil de romani. Cioran dorește un alt destin, unul cu o istorie ca a Franței și populație ca a Chinei! 

Cioran este disperat că s-a născut într-o cultură mică și vrea România o putere importantă în Balcani, o Românie militaristă și imperialistă. Are cuvinte grele pentru evrei, care-l fascinează cu tăria credinței și profetismul acestei etnii. Cuvinte grele are și pentru ungurii care au stăpânit Ardealul 1000 de ani, pentru simbolul acesteia stăpâniri, jandarmul ungur. Ulterior el a  scos aceste pagini din ediția tipărită după 1990 la Humanitas.

Pentru asta România trebuie modernizată, pusă la teasc. Ironia istoriei cel care a pus România la teasc a fost Ceaușescu, cu proiectele sale demente de modernizare, de distrugere a satelor, mai ales cele transilvane. Cioran și-a văzut împlinit visul de către un dement care credea că modernizează România. Prin acest lucru Cioran se deosebea fundamental de legionarii paseiști. Prin ortodoxia militantă legionarii eliminau jumătatea ardeleană, greco catolică!

Mai subliniază Marta Petreu că Cioran nu cultiva mitul omului nou pe care doreau să-l fabrice legionarii și pe care, în alt registru l-a făcut și comunismul ceaușist cu succesul pe care îl are acest tip retrograd apărut din școlile comunismului, care frânează dezvoltarea de azi a României.

Pentru mine rămâne o enigmă cum au ajuns intelectuali excepționali precum Cioran, Eliade, Noica la mișcarea legionară în pofida metodelor lor criminale și teroriste.

Cioran a avut într-un fel comportamentul lui Eminescu a frecventat universități celebre, dar nu a obținut niciun titlu doctoral, altele erau prioritățile lui. Cioran a fost toată viața un marginal. A trăit în umbră, jumătatea de viață din Franța fără a avea o profesiune clară. Dar a scris cărți importante în franceză, care îl plasează într-o poziție privilegiată în cultura franceză. 

Marcat de Holocaustul unde a pierit Fondane, rușinat de aderența legionară, Cioran s-a dezbărat de românismul profetizat în Schimbarea la față a României și a devenit autor francez, refuzând să mai vorbească și să scrie în limba română. 

Cartea lui Cioran are un ecou important pentru că pune în discuție rolul României, destinul ei și efectele unor idei expuse de către autor. Marta Petreu face o analiză pertinentă a opțiunilor lui Cioran în lumina acestei cărți. Totuși trecutul deocheat al lui Cioran nu privește această carte, ci a opțiunilor sale politice în momentul în care a scris cartea. 

Cartea Martei Petreu m-a determinat să recitesc Schimbarea la față a României în ediția original din 1936.