Lipsa polemicilor

Citesc și sunt spre final cu cartea Martei Petreu, Cioran sau un trecut deocheat și autoarea face un tablou al perioadei interbelice, anii 30 în România. Atunci spațiul public era centrul unor dezbateri privind România. Generația 27 care se declarase la început apolitică se implică politic și unii virează spre extrema dreaptă - legionarii și alții spre extrema stânga - comuniștii.

Constat că în zilele de azi aceste dezbateri publice au dispărut. La începutul anilor 90 spațiul public românesc fierbea prin dezbateri publice. Este adevărat că atunci statutul intelectualului era încă pe un soclu înalt. În acest spațiu public se manifestau deja intelectuali valoroși, deja consacrați precum Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, dar și marea revelație a acestei perioade Horia Roman Patapievici. Cărțile lui Patapievici erau vehemente, criticau spiritul românesc sub dictatură, precum cu 60 de ani în urmă Emil Cioran o făcea cu Schimbarea la față a României. Pentru tonul aspru violent H. R. Patapievici a fost atacat de cei care combinau reziduurile comuniste, ceaușiste și un nou impuls de tip legionaroid. Este adevărat că în România anilor 90 nu era încă clară direcția pe care o va lua România. Era și cartea lui Samuel Huntigton Ciocnirea civilizațiilor care trăgea o linie de demarcație între Occident și Orient exact prin centrul României. Pentru Hungtinton nu era clar ce este Orientul, civilizația europenă a ortodoxismului sau Orientul islamic. Între timp lucrurile s-au mai clarificat. Există un regim dicatorial putinist în Rusia care face apel acum la Ortodoxie, dar Orientul înseamnă în primul rând fundamentalismul islamic agresiv care încearcă destabilizarea Europei și a lumii. 

Între timp direcția României s-a clarificat și este meritul președintelui Constantinescu că aceasta a fost definită. România este o țară occidentală, membră în NATO și în UE. Zona incertă a rămas la granița de Est a României, spre Basarabia și Ucraina care fac eforturi să iasă din orbita molohului rus. 

În același timp s-a mai întâmplat ceva, statutul intelectualului s-a degradat. El nu mai are influența pe care o avea în anii 90. Literatura și-a pierdut statutul pe care-l avea în vremea dictaturii comuniste și ceaușiste pentru că presa a devenit liberă, iar acum lumea comunică prin internet. Se citește mult mai puțin, poeții se citesc între ei, scriitorii nu s-au mai implicat activ în politică. Nici nu au apărut autorii de mare calibru. Cărtărescu are un bun sistem de promovare, este tradus, dar nu are alonja și calibrul unui scriitor precum a fost de exemplu Marin Preda. Asta pentru că adresabilitatea lui este limitată în societate. A mai contat și eroarea acestor intelectuali de a sprijini un politician cu tentații dicatoriale, în care ei au văzut un sprijinitor ale idealurilor lor. Acesta a fost un mic dictator cu talentul în a le gâdila vanitățle și ei s-au vândut ieftin. A fost ceva ciudat ce-mi amintește de vremea lui Carrolal II-lea sau tentația spre dictatură și extremism de dreapta a generației 27. 

A mai intervenit ceva, vrem nu vrem a venit vârsta, bătrânețea și acești corifei intelectuali nu mai au aplombul maturității de acum 25-30 de ani. A mai rămas Andrei Pleșu, la Dilema veche care însă trăiește din ce a scris cu ani în urmă. Din păcate H.R. Patapievici s-a retras din viața publică. Au mai încercat să se producă niște tinerei cu fumuri stângiste, dar credibilitatea lor este nulă. Cei care acum și-au exprimat frustrarea politică alegând USR PLUS au constatat că aceștia sunt niște impostori iresponsabili.

Cred totuși că partidele care aveau la un moment dat centre de studii ideologice care ar trebui să reînceapă discuții doctrinare care să implice și intelectuali de azi. Cred că este necesară definirea unei idelogii social democrate în locul ciocoismului populist, sau a unei doctrine liberal conservatoare în locul salatei liberale conservatoare de acum. AUR moștenește reziduuriile nostalgiei peremiste, părea că au un ideolog în filosoful Sorin Lavric, dar acesta a dispărut din scena publică. Rămâne ca USRPLUS să se definească, este neomarxist, este progresist, sau este un partid cu idelogie liberală. 

Să vedem dacă se mai reaprind disputele cu adevarat clarificatoare pentru România de azi și locul ei în lume.