Rusia o ecuație complicată de Armand Goșu

Consecvent cu scopurile acestui blog public acum impresiile lăsate de această carte, care se ocupă cu politica externă a României în legătură cu vecinul apropiat Rusia.

Cartea m-a dezamăgit, pentru că propriu zis nu este o carte de politologie. Sunt de fapt niște interviuri luate lui Armand Goșu în legătură cu Rusia și nu numai. 

Armand Goșu este unul din puținii experți în probleme rusești din România. Este un om cu studii de istorie la Moscova, cu un doctorat obținut acolo. 

Cea mai interesantă parte este legată de expertiza privind problemele rusești. Pe vremea imperiului comunist această ramură se numea sovietologie, acum Goșu o denumește rusistică. Noi avem tradiția unei școli de slavonă datorită faptului că avem o tradiție de ortodoxie slavă prin biserica ortodoxă română care a predicat în această limbă până la românizarea intervenită în secolul al XVI-lea, dar și prin folosirea medioslavei ca limbă de cancelarie. Această tradiție slavă ne leagă de Balcanii slavi, Bulgaria, Serbia. Bulgarii care au stăpânit arealul românesc ne-au dat influența slavă din română și ortodoxia bizantină prin intermediul slav bulgar. Călugării slavi bulgari și sârbi s-au refugiat în țările române după cucerirea otomană. Contactul cu Rusia s-a făcut de abia în vremea lui Dimitrie Cantemir. După aceea în secolul XVIII și XIX am suferit succesive ocupații rusești. Paradoxal, Rusia a fost vector de modernizare în Principate pe filieră franceză. Regulamentul Organic a contribuit la dezvoltarea Valahiei și Moldovei la începutul secolului XIX devenind însă o povară la 1848 și alimentând Revoluțiile. De Rusia se leagă și formarea României moderne. Rusia este înfrântă în Războiul Crimeii și în consecință Principatele sunt acceptate să se unească sub oblăduirea Împăratului Napoleon al III-lea. Sentimentul anti-rusesc ar fi din contactul revoluționarilor români cu cei polonezi în Franța. Dar cred că a contribuit decisiv și răpirea Basarabiei în 1812. Această provincie este singura parte a României Mari care a fost stăpânită de Imperiul Țarist. 

Chiar dacă sub stăpânirea bolșevică a României postbelice mulți studenți români au fost la studii în URSS, o școală de expertiză în probleme rusești nu prea este în România. Spre deosebire de Polonia, sau Finlanda, care însă au fost parte a Imperiului Țarist. Finlanda a avut o șansă, fiind anexată de Rusia. Altfel ar fi devenit suedeză, precum Irlanda engleză. Finlanda a avut o șansă dezvoltându-și sentimentul național în secolul XIX și de aceea acest sentiment amical față de Rusia și apoi URSS.  Românii care au studiat în URSS și-au ascuns biografia după căderea comunismului. Și așa expertiza pe probleme rusești provine de la sora Basarabia, basarabenii crescuți în cultura rusă sunt la curent cu problemele rusești. Însă experiența de independență față de imperiul rusesc și liberarea de limba rusă obligatorie fac să nu mai fie tineri cu expertiză rusă acum în Basarabia.

Armand Goșu pledează pentru o școală de studii ruse, dată fiind apropierea de acest vecin, care nu are sentimente favorabile față de noi. Mai ales în zona MAE ar trebui cultivată această școală. Goșu este destul de mefient față de MAE, suspectez faptul că nu a fost admis în cadrul acestui minister, dar totodată cred că are dreptate când acesta suspectează de lipsă de reformă și de atașamente față de Rusia prin educația comunistă a funcționarilor. 

Dacă Goșu pune accentele corecte privind dictatura lui Putin, sau Lukașenko în Belarus, nu excelează la fel în diagnosticele privind Ucraina și Republica Moldova. Acesta este dezavantajul arătat de interviurile lui luate în succesiune. 

Cu Rusia lui Putin este clar, ea este o dictatură electivă păstrând aparența democrației. În momentul de față este capturată de siloviki, foști securiști cu mentalitatea lor cazonă. Ei nu mai sunt controlați de partid ca pe vremea URSS și lipsa lor de expertiză politică și economic administrativă se vede. De fapt este interesant că un prieten, care a lucrat multă vreme la Dubna, mă avertiza că URSS va fi în curând capturat de indivizi mult mai răi și mai periculoși. Profeția lui s-a dovedit exactă. Culmea că amicul s-a expatriat între timp în SUA!

Problema este că Rusia după Crimeea în 2014 a pierdut mult din cauza embargoului aplicat de UE și SUA. Rămâne însă problema dependenței germane de gazul rusesc și asta din prostia verzilor care au renunțat la energia nucleară. 

Goșu are mai multe dificultăți privind evoluția din Ucraina și Moldova de peste Prut. Acolo situația este foarte fluidă. 

În Ucraina agresiunea rusă din Crimeea și Donbass au contribuit la consolidarea sentimentului că există o națiune ucraineană, deosebită de cea rusă. Biserica ucraineană a devenit autocefală scăpând de dominația Moscovei.

În Moldova evoluția a fost cea mai neașteptată, ideea că partida pro rusă este atotputernică s-a sfărâmat. Maia Sandu a câștigat prezidenția și are majoritatea parlamentară, greu de prevăzut în interviurile lui Goșu. 

Oricum Armand Goșu rămâne o voce autorizată în probleme rusești și ale fostului ei imperiu.