Revin la Caragiale. Dacă toți la unison
îl declară pe Eminescu geniul total al literaturii noastre Caragiale este cel
care este reperul privind caracterul românesc. Eminescu visa un trecut eroic și
falnic românesc, Caragiale era bine înfipt în realitatea contemporană, dar și
în caracterul românesc. El rămâne și patronul nostru spiritual, al
absolvenților Liceului Caragiale, liceu unde a învățat maestrul momentelor și monumentelor
literaturii clasice române. Asta îmi amintește de școală și de profesoara mea
de literatura română Natalia Boncu. Mitologia liceului spune că a avut un rol important
în devenirea ca poet a lui Nichita Stănescu, cu toate că aceeași mitologie
spune că nașul a fost Simache, care i-a spus să renunțe la prenumele Hristea și
să devină poetul Nichita, celălalt prenume al poetului Stănescu.
Îmi amintesc de orele de literatură
română unde am studiat pe clasici pe perioade îndelungate, Doamna Boncu a avut
aproape un trimestru cu Eminescu. Ne stimula să discutăm liber despre
literatură, inclusiv despre premiile Nobel, premiu refuzat de Sartre, sau cel
acordat lui Șolohov.
Despre Caragiale se discuta doar despre
comicul lui, cum să discuți despre O scrisoare pierdută? Păi acolo este
cuvântarea finală a lui Cațavencu cu subversiva subliniere!: "Iată
avantajele sistemului nostru constituțional! Muzica!" Cum să discuți
despre alegeri libere în acele vremuri comuniste de la mijlocul anilor 60,
chiar dacă șurubul ideologic mai slăbise? Pentru că, îmi spunea Conu Alecu
Paleologu că lumea se ridica entuziastă la acest final patriotic al piesei de
teatru în care noi vedeam doar tarele burgheze. Cu siguranță abia după 1990 mi
s-a revelat adevăratul Caragiale, politicul Caragiale. Îmi amintesc despre
punerea în scenă genială a lui Lucian Pintilie cu D'ale
carnavalului. Cele două comedii, aceasta și O noapte
furtunoasă se pretează la invenții regizorale, este lumea
mahalagiilor, a mitocanilor bucureșteni, care a produs și formidabilul film De
ce trag clopotele Mitică al aceluiași Pintilie.
În schimb O scrisoare pierdută nu
poate fi subiect de invenții regizorale, deviante. Doar marele regizor Liviu
Ciulei a descoperit cu ajutorul al alt geniu Toma Caragiu care a creat un
Tipătescu dominat de porniri erotice față de Zoe Trahanache, sau un Dandanache
- Beligan cu aplecări homoerotice. Da! Și mirosul de mititei de lsa final! Am văzut un spectacol absolut penibil cu
această piesă, cu aceste personaje din înalta burghezie interpretate de
lumpeni. Nu merge! Era elita vremii, chiar dacă unii sunt analfabeți
funcționali, precum politicienii de azi.
Și că vorbesc despre profesori, îmi
amintesc cu aceeași nostalgie și de profesoara de limbă engleză, Stela Sicoe,
recent dispărută recent dintre noi. Între mine și limba engleză este o iubire
veche. În clasa a VI-a la școala noastră a venit o profesoară nouă care ne
preda Engleza, nu Franceza ca la alte clase paralele. Chiar dacă pronunția ei
lăsa de dorit pentru mine limba engleză a fost o dragoste instantanee. Și-mi
reamintesc cum Doamna Sicoe ne avertiza cât de mult o să ne folosească limba
engleză în viitoarele noastre cariere de ingineri la o clasă de Real. Și câtă
dreptate a avut! Toată cariera mea profesională a depins de engleză. În
Politehnică în primii ani mai dominau manuale de extracție sovietică, dar
ulterior sursele erau exclusiv în engleză. Am început să citesc romane
interzise ale lui Soljenițîn, sau celebrul roman al lui Orwell 1984, exact în
același an. Și am rămas trăsnit, arta copia viața, Și eu și Winston Smith aveam
aceeași problemă, liftul era stricat și la el și la mine, care aveam
garsoniera la etajul 7. O șansă suplimentară a fost punerea în funcțiune a
reactorului de cercetări TRIGA, reactor american și unde am fost vreo 4 ani
omul de legătură cu echipa de experți americani, când mi-am perfecționat
engleza. Discutam de toate cu americanii, inclusiv politică,. Amicul Ray avea
impresia că trăim și noi într-o țară liberă și îmi disemina opiniile, pe care
candidul Ray le povestea altor colegi cu care intra în contact.
Noroc de colegul care m-a avertizat și l-am rugat pe Ray să nu le
spună și altor români opiniile mele politice. Da, limba engleză îmi este de
mare folos. Citesc și azi romane, mai ales thriller și de spionaj, dar și
lucrări de istorie scormonite de pe internet. Trebuie să-i dau dreptate lui
Sergiu Celac privind această limbă. Am citit și romane simple, dar și
literatură, atunci când citesc pe John Le Carre, a cărui stil este pentru highbrows,
intelectuali, elită, topica este altfel, anglo saxonă, nu cea pe care o
înțelegi ca cititor de limbă romanică. Că engleza este diferită de română este
și cartea lui George Volceanov pe care o citesc acum: Un Shakespeare
pentru mileniul trei. Shakespeare este un geniu care se reinterpretează
mereu de către experții anglo saxoni și așa, el trebuie retradus având în
vedere, revelațiile de limbă și noi înțelesuri ale lui Shakespeare.
Și acum înapoi la actualitate,
unde Caragiale este mereu actual!
Dacă mai ceva vreme se vorbea despre
problemele lui Cîțu cu liderii liberali, iată că explozia se produce la USR.
Cioloș este nemulțumit de statutul său și vrea reformă în partid și intră în
ciocnire cu Barna. Amenință să demisioneze și Drulă este foarte dispus să-i ia
locul. Eu cred că ar fi mult mai potrivit, cu toate că numele său nu-l prea
avantajează. Eroarea USR a fost plecarea de la guvernare, încurajați și
împinși de Cioloș. Decăderea lor în opoziție, arată că un partid este mai bine
la guvernare. Și liberalii au probleme cu populismul iresponsabil al PSD. Budăi
o tot dă cu pensiile, că trebuie renegociat PNRR. Păi Budăi și pesedeii n-au
decis din motive de buget să bage impozit pe sănătate la pensiile peste 4000 de
lei? Și nu toate aceste pensii sunt pensii speciale, sunt multe ale celor care
au lucrat în condiții grele, speciale, cu risc. Această coabitare cu PSD
n-o văd pe termen lung. Să treacă primăvara și pandemia, gestionată prost și
neprofesionist de bijuul PSD, impostorul Rafila.
Frumoase aniversari !
RăspundețiȘtergere