Despre onoare

Am citit un articol de actualitate de pe contributors.ro. 

Se numește https://www.contributors.ro/catania-voluntara-intre-sondaje-si-dragostea-de-tara/.  

Este un subiect de actualitate, din cauza crizei de la frontierele Ucrainei, amenințată de Rusia. Aceasta a ridicat problema armatei în România. După cum se vede din niște sondaje armata obligatorie nu este bine văzută, cred că în special de tineri. 

Eu unul am făcut serviciul militar cu termen redus acum aproape 50 de ani, în toamna 1973, iarna 1974. Așa că nu am fost obligat să culegem porumbul patriei. Cu noi era prima serie de studenți admiși în toamna 1973, care urmau să facă serviciul militar înainte de intrarea la studii universitare. Eu mărturisesc că armata mi-a plăcut. Cei care au făcut serviciul militar obligatoriu normal de 1 an și 4 luni se plângeau de caporali și sergenți idioți care își băteau joc de ei. Noi aveam plutoane conduse de tineri locotenenți, nu mai în vârstă decât noi care ne respectau, eram toți absolvenți de politehnică sau universitate. Și mi-a plăcut armata că eram la antiaeriană, la tunul de 100 mm și studiam aviația inamică care era aviația americană! Așa că mă dădeam în vânt după F4C, avioanele din Vietnam. Se mânca bine la popota noastră, doar în deplasarea la Midia, la aplicații mâncarea a fost proastă. Când ne-am întors de la Midia eram toți bronzați, în plină iarnă, față de alți colegi care fuseseră în alte părți. Cel mai important lucru pentru militar era să se alcoolizeze, am avut parte destule evenimente de acest gen. Armata a fost bună că a ne-a arătat caracterele. Pe mizerabili, ticăloși, turnătorii puteai să-i depistezi destul de simplu. Cred că mai util a fost pentru tinerii care intrau în facultate, așa că puteau să -și dea seama de caracterul viitorilor colegi de facultate. Armata a fost bună că te învăța să fii disciplinat și asta este un lucru bun în viață.

Autorul povestește de prestigiul de care să bucură cineva care a fost militar în armata britanică. Am cunoscut un scoțian care fusese militar în Germania de Vest și tatăl lui subofițer în India britanică. Erau militari în armata care a stăpânit un sfert din lume și au și civilizat-o. 

La noi comunismul a cam distrus prestigiul militar, dar în continuare armata se bucură în sondaje de cel mai mare prestigiu. Armata a devenit profesionistă și cred că este mai bine, au fost militari implicați în acțiunile externe și s-au comportat onorabil. 

Acum cu această criză există un torent de știri false produs de troli filo ruși, știri care sunt extrem de periculoase. Că de ce să luptăm pentru firme transnaționale care au invadat România? Păi dacă nu era Renault, Dacia nu era cel mai mare succes industrial românesc și sunt și alte exemple. Altă  știre insidioase privește teritoriile din Ucraina care au aparținut României Mari. Păi aceste teritorii au fost acaparate de Stalin și erau în URSS ce părea imuabil. Polonia a pierdut teritorii importante în Ucraina, fiind recompensată cu teritorii din Germania. România  a fost recompensată de Stalin cu Ardealul de Nord, răpit de Ungaria. Ia să vedem cum ar fi arătat România fără Cluj? Sau în loc să ne preocupăm de Ucraina să ne întrebăm de ce încă basarabenii pregetă să se reunească cu România, mai ales în aceste timpuri periculoase, unde umbrela NATO ar fi fost o garanție și pentru frații noștri. E de meditat pentru pseudopatrioți din care se vede AUR, acest partid, fascist și putinist. 

Dacă m-a impresionat ceva au fost vorbele Goldei Meir prim ministru al Israelului, azi cea mai puternică forță militară din  Orientul Mijlociu:

“nimeni în afară de noi nu ne va proteja, nimeni nu ne va hrăni și doar noi avem nevoie de țara noastră, nimeni altcineva.”

Am citit cu tristețe reacțiile la acest articol și am postat și eu la nervi cele ce urmează:

Mă întreb de ce o fi murit bunicul în 1917 în Moldova în Războiul de Reîntregire? De ce un unchi al meu a scăpat din încercuirea de la Cotul Donului și a ajuns nevătămat acasă? De ce alt unchi, luat prizonier de nemți și dus la Strasbourg a declinat oferta americană și s-a urcat într-o căruță împreună cu camarazii de a ajuns la Viena să fie capturat de trupele sovietice ca să fie dus în Siberia și noroc cu locotenentul care i-a pus să evadeze și au ajuns acasă în România? Probabil că degeaba, după cum scriu cei de pe contributors. Acum că armata română e cam degeaba, e un pic în contradicție cu ce au zis americanii despre românii plecați în Irak și Afganistan. Acolo unde și-a câștigat stelele generalul Ciucă, nu că ar fi plagiat un doctorat. A făcut și el ca alții, să ia 15% în plus la soldă. Chiar dacă niște cuconeturi jurnaliste îi pun sub semnul întrebării și cariera militară. Știu ce înseamnă să faci un doctorat și truda să fie măcar ceva original în el.
Dacă Doamne ferește! se va întâmpla să fie România în pericol, chiar dacă-s trecut de 70 de ani aș pune și eu umărul.

Mi-e jenă când am citit opinii din vârful limbii. Mai bine nu le-ar fi scris, pentru onoarea lor!