Jurnal

Ziua Radioului

Azi este 13 februarie Ziua Radioului! Unii nu știu cât de important a fost radioul pentru mine până în 1990. Pe unde scurte puteam afla de la Europa Liberă ce se întâmplă în primul rând în România. Radioul sub formă de difuzor a fost prima mea sursă culturală, eram un împătimit al Teatrului la microfon unde i-am ascultat pe marii actori ai generației interbelice. Apoi, la țară în preajma adolescenței am auzit Europa Liberă, era postul de radio unde rudele mele de la țară își luau informațiile. Cel mai pregnant îmi amintesc de alegerile parlamentare din 1972 în Germania de Vest ascultate la Aluniș, unde cel mai dezamăgit de rezultatele alegerilor a fost digeiul Cornel Chiriac, care spera să fie aleși cei de la Creștin Democrați-CDU. A câștigat Willy Brandt cu al său Partid Social Democrat SPD. A părăsit postul de cancelar, din cauza secretarului său Gunther Guillame, spion din Germania Democrată și i-a luat locul Helmuth Schmidt în 1974. Nici Cornel Chiriac nu a rezistat mult, a fost asasinat în 1975.

Cel mai important eveniment profesional l-am auzit tot de la Europa Liberă în 1986. Atunci s-a produs accidentul de la Cernobîl și în după amiaza de 2 mai când a venit peste noi norul radioactiv eram deja avertizat.

Dar în afară de Europa Liberă am devenit un constant ascultător de BBC în limba română. Acolo a ajuns Mike, prietenul meu, transformat în Edgar Șelaru devenise redactor. BBC avea emisiuni foarte bune culturale și după 90 retransmis pe FM în România era cel mai important post politic din România. Eu am trecut pe Radio România după 90 și dimineața ascult știrile, dar trec pe România Muzicală în rest. A fost înviorător apariția posturilor de radio cu muzică pop rock de după 1990, dar acum am alte surse de muzică.

I.L. Caragiale

Ultimul număr al  României Literare dedică un articol anului Caragiale. Caragiale rămâne un reper pentru români, El a surprins cel mai bine tarele de caracter ale românilor, tranzacționismul, lichelismul, dar și dorința de schimbare și modernizare a societății. Caragiale a fost un dramaturg genial și nu pot să nu-mi amintesc de cel mai important actor al pieselor lui Caragiale, un armân numit Toma Caragiu, ploieștean și el. Am avut privilegiul să văd cele mai bune montări ale lui Caragiale din deceniile 8-9, D'ale carnavalului a lui Pintilie  și O scrisoare pierdută a lui Ciulei cu Toma Caragiu. Ecranizarea De ce bat clopotele Mitică a lui Pintilie nu a mai putut beneficia de aportul lui Caragiu pentru că plecase dintre noi la cutremurul din 1977. Un alt mare actor caragialian a fost și Radu Beligan. Caragiale a surprins cel mai bine caracterul românesc, tarele: tranzacționismul, lichelismul, dra și dorința de a evolua spre o societate superioară. Caragiale rămâne actual mai ales când te uiți la clasa politică.

În numărul României literare, dedicată a 170 de la nașterea lui Caragiale am descoperit și mai multe articole de opinie conservatoare, unele  extreme de tip alt-right marca Trump. Sunt în această revistă scriitori care sunt extrem de prudenți la toate tendințele astea din lumea anglo saxonă cu #metoo, woke și cancel culture. Problemele identitare ale negrilor americani pot conduce la un rasism pe sens invers, cel puțin aș cred eu. Se umblă inclusiv la Shakespeare care nu este de loc corect politic.

Mirajul străinătății

Dosarul din ultimul număr este dedicat mirajului străinătății. După 90 românii care trăiau în lagărul numit RSR din Iepoca de Aur au dat buzna prin străinătățuri. Șiu eu am avut o primă ieșire în Germania încă împărțită în septembrie 1990. Am fost în Vest la Heidelberg Și Mosbach la Mircea, în sud, apoi în Holzminden în nord la Ulli și Jimmi Reid. M-a bătut gîndul unei emigrări peste ocean, dar Adriana a refuzat și cred că bine a făcut, am trăit cea mai interesantă perioadă românească, cu emoții și speranțe deșarte. Văd că un argument pentru unii este o școală bună. Dar vorbind de liceu, unii erau mai degrabă nemulțumiți de școala de afară. Se spune că școala românească a decăzut. Poate? Dar la liceele bune se îngrămădesc elevii români. O grămadă de români trăiesc în Occident la muncă din cauza falimentului industriei românești a lui Ceaușescu, pe care unii o regretă nostalgic. Au falimentat în primul rând industriile care creau industrii mecanice grele. Uite Dacia este unul din cele mai mari succese industriale românești și internaționale. Este păcat că au dispărut camioanele și tractoarele de la Brașov, sau semănătorile de la Semănătoarea și autobuzele de la București, dar aste din cauza prostiei și imbecilității românești. 

Filme și vechituri

Am văzut acum un serial nou Fear Index, despre IA inteligență artificială. Un program este creat de un cercetător la CERN care se ocupă de speculații financiare îl îmbogățește nerușinat. El explică unor investitori potențiali că programul se bazează pe frică, pe teamă! Ori el devine subiectul unor manipulări extrem de periculoase, se teme, programul preluase tot, îi controla viața, scormonea în darkweb și prevedea catastrofe și reușea speculații care stârneau suspiciuni. Cercetătorul hotărăște să dea foc centrului de computere și îl distruge cu prețul unor arsuri grave. Pare că s-a rezolvat, dar nenorocitul de program cu IA supraviețuiește prin măruntaiele computerelor distruse și îi îmbogățește  pe acționarii firmei! IA poate fi extrem de periculoasă pentru că nu are conștiință, după cum se vede.

Vorbind de vechituri am căutat filme inspirate din romanele lui Rober Ludlum. Înainte de 1989 era cel mai la modă autor de romane thriller cu implicații politice. Am dat un film, Testamentul lui Holcroft cu Michael Caine în rolul principal. Și a urmat un bun film de spionaj The Fourth Protocol, tot cu Caine în rol principal, dar și cu Pierce Brosnan foarte tânăr, 1987. Mi-au sărit în ochi mijloacele tehnice, care par azi atât de anacronice. Caine lucra la un personal computer PC din prima generație, cum am avut și noi în institut prin 1987. Cu ecrane mici pe care literele, numerele avea culoarea verde. Lucrez acum pe lap top de ultimă generație și este complet diferit. Între timp computerul a devenit atât de complex și cel mai mare avans l-au luat telefoanele inteligente, că în film, Caine pare venit din preistorie. Cu o excepție, cineastul realizator este meseriaș, față de cei de azi care fac doar filme brutale și sângeroase pe teme asemănătoare. 

Pericolul rus

Trăim vremuri extrem de nesigure cu amenințarea rusă la granița Ucrainei. Nu știu ce-și imaginează Putin, dar parcă-și dorește ca Ucraina,  o țară slavă și înrudită să devină cel mai mare dușman. Câți ucraineni își imaginează Putin că vor accepta jugul rusesc? Ce mă îngrijorează este sunt și idioți utili în România care îl admiră pe Putin, sau cad sub influența propagandei putiniste că dușmanul României este Ucraina pentru că deține foste teritorii românești. Să fim clari, aceste teritorii au fost smulse României Mari de Stalin și Ucraina le moștenește. Mai mult mă îngrijorează că basarabenii nu realizează că unirea cu România este un deziderat necesar și imediat având în vedere pericolul. 

Cel mai scârbos personaj este admiratorul putinist Teodosie Șpagoveanul. Oare BOR nu-l poate caterisi?