Regina

Voiam să-mi scriu jurnalul săptămânal, dar evenimente importante mă obligă să dedic această postare Reginei  Elisabeta a II a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord care a  decedat în această săptămână.

De ce este atât de important acest eveniment? 

Pentru că monarhia britanică este cea mai veche și importantă regalitate europeană. Fondată acum aproape 1000 de ani de invazia Angliei de către normandul William Cuceritorul în 1066.  Normanzii erau urmașii vikingilor care au cucerit coastă nordică a Franței și s-au franțuzit extrem de rapid, să se mire unii.  Este singura invazie reușită a insulei Marii Britanii, cu toate că a mai încercat Invicibila Armada spaniolă în secolul al XVI-lea și Napoleon. Ultimii au fost naziștii care au încercat și ei o invazie avortată. 

Istoria Franței și a Angliei este intim legată prin vecinătate, despărțite de Canalul Mânecii. Monarhia engleză este inspirată de mai vechea monarhie franceză cu Charlemagne și Hugo Capet. Aristocrații normanzi vorbitori de franceză au lăsat moștenire deviza casei regale engleze. Dieu et mon droit. Regii Angliei au avut pretenții asupra posesiunilor franceze reglate printr-un război lung de 100 de ani în urma cărora s-a consolidat sentimentul național francez și cel englez. Aristocrații normanzi au devenit englezi adoptând și limba țării engleza într-o perioadă de trei secole. Primul rege cu sânge englez a fost Richard al III-lea, făcut faimos și de Shakespeare. Regele era important pentru că era primul cavaler al țării, părintele națiunii, William s-a ocupat cu un recensământ al Angliei după cucerire, Doomsday Book. Regele era unsul lui Dumnezeu, dându-i legături speciale cu  religia creștină. Henric al VIII-lea ajungând să devină capul Bisericii Anglicane, care se desparte de catolicism. Regii erau cei care participau la Cruciade, ca Richard Inimă de Leu, sau conduceau armatele engleze învingătoare la Poitiers, Crecy, sau Agincourt împotriva francezilor. Tradiția cavalerească a fost întreruptă de faptul că monarhia engleză nu aplica legea salică a regelui de sex masculin, atunci când marea regină Elisabeta I accede al tron. Chiar dacă doamna prim ministru Truss spune că monarhii englezi au domnit neîntrerupt aproape 1000 de ani, există un hiatus  de 11 ani între 1649 și 1660. Atunci nefericitul rege Charles I a fost decapitat de Parlament. Abia în 1660 s-a reinstaurat monarhia cu Charles al II-lea. Este interesant că actualul rege Charles al III-lea are același prenume cu cei doi regi implicații în aceste evenimente nefericite pentru monarhia engleză. Atunci regele și-a pierdut puterea, absolutismul regal a fost abolit și a început domnia regilor parlamentari englezi și ulterior britanici. Sunt evenimente care sunt descrise în romanul lui Dumas După 20 de ani! Atunci absolutismul regal englez a fost abolit, dar cel francez instituit de cardinalul Richelieu a reușit, contestat de Fronda care reunea burghezi și nobili, dar care adus la domnia lui Ludovic al XIV-lea, cel care spunea: Statul sunt eu! Și apropo de regele francez, el are domnia europeană cea mai lungă, de 72 de ani, e drept că avea 5 ani când a devenit rege. Domnia Reginei Elisabeta a II-a a fost de mai mult de 70 de ani, ea devenind însă regină când avea 26 de ani în 1952. 

Regina Elisabeta a domnit 70 de ani și a trăit evenimentele care au dus Marea Britanie din cea mai întinsă putere ca teritoriu colonial într-o țară redusă al dimensiunile insulare.  Pentru că Marea Britanie stăpânea un teritoriu care acoperea 22% din lume, depășind Imperiul Țarist și urmașele lui, URSS și Rusia de azi. Chiar dacă nu mai dețineau puterea executivă, regii Angliei și apoi a Marii Britanii sunt simbolul cel mai puternic al acestei țări. Așa că Regina Victoria a primit și titlul de Împărăteasă a Indiei. Marea Britanie a reușit o decolonizare fără conflicte cum au pățit Franța, Olanda, sau Portugalia după Al Doilea Război Mondial. Din acest motiv regina Marii Britanii este în continuare capul statului în țări importante precum fostele dominioane, Canada și Australia și, de asemenea și alte țări din Commonwealth. Marea Britanie a dus o politică de echilibru în tot secolul al XIX-lea și secolul  XX. Așa că a reușit finalmente să-l învingă pe Napoleon Bonaparte. Apoi în Războiul Crimeii din 1856 a stopat pretențiile Imperiului Țarist asupra Balcanilor și Constantinopolului și dând posibilitatea apariției statului modern al României! Că actuala agresiune a Rusiei în Ucraina seamănă cu acest război este mai mult decât evident! Apoi în cele două războaie mondiale Marea Britanie a fost ferm împotriva militarismului german și hitlerist. 

Regina Elisabeta a văzut și trăit multe. Ca șef al armatei Marii Britanii a urmărit războaiele în care propria țară a fost implicată.  Și nu au fost puține: Războiul din Coreea terminat în 1953, Agresiunea de la Canalul de Suez din 1956, Războiul din Falkland din 1982, Războiul din Irak declanșat fără aprobarea ei de  primul ministru Tony Blair.

Nici propria familie nu a fost scutită de drame și tragedii., mariajul nefericit al lui Charles cu Diana, divorțul prințesei Anne, problemele prințului Andrew, mariajul controversat al nepotului Harry cu Megan Markle. Pentru poporul ei Regina Elisabeta a fost însă un model exemplar. Chiar dacă de modă veche a permis copiilor săi căsătorii cu persoane fără ascendențe nobile. 

Regele Charles al III-lea este de fapt primul rege cu studii universitare, nu a mai fost educat acasă.

Regina Elisabeta a II-a lasă multă jale din partea propriului popor, dar a întărit sentimentul monarhic al britanicilor, monahia britanică este centrul identității lor naționale într-o țară care practică multiculturalismul acum. Foarte semnificativ a fost momentul sosirii noului cuplu regal la Palatul Buckingham, când un om din serviciul de protecția era de origină indiană, sau polițistele negrese care păzeau palatul.

Sper ca Regele Charles al III-lea să trăiască în pace și onor, cum spune Imnul nostru regal. El a dovedit că este un prieten apropiat al României, mai ales că are și proprietăți la noi. 

 

Iar în final să scriu câteva cuvinte despre alt deces important petrecut săptămâna trecută. Este vorba de alt nonagenar, Mihail Gorbaciov. El era demult pensionar. Însă impactul acțiunilor sale este foarte important pentru lume și mai ales pentru Europa de Est. El a încercat o misiune imposibilă, reformarea comunismului. Acest sistem creat de Lenin și Stalin este imposibil de reformat. Au visat la reformă ungurii în 1956 și cehoslovacii în 1968. Totul s-a terminat în represiune și victime. Și așa cu sforțările sale Gorbaciov a îngropat comunismul în Europa de Est și în propria lui țară. Mă gândesc cu groază dacă ar fi pus mâna pe putere atunci un siloviki cum este Putin.  Dar istoria s-a scris deja și Putin nu face decât să îngroape Rusia.