Schimbarea frontierelor

Dacă ar fi fost făcute de altcineva probabil că opiniile lui Andrei Marga ar fi trecut neobservate. Andrei Marga a fost ministrul al învățământului în perioada guvernării CDR 1997-200 și rector la Universității UBB din Cluj și apoi scurt timp ministru de externe în 2012. De asemenea a fost și președinte ICR. Dacă în prima sa demnitate  ca ministru al învățământului a fost reformator, punând învățământul superior românesc compatibil cu sistemul Bologna, în demnitățile publice care au urmat Andrei Marga s-a comportat ciudat, dacă nu parcă ar fi suferit un proces de damblageală. Îl observam cu tristețe colaborator la Cotidianul lui Nistorescu, sit online retrograd, dubios, antireformator și acum cripto putinist. Așa că afirmațiile sale care au produs reacții virulente nu constituie pentru mine o surpriză. 

Modificări importante privind frontierele din Europa s-au produs în 1920 după Primul Război Mondial. Astfel s-a constituit Polonia, care era împărțită între cele trei mari imperii, rusesc în primul rând, austriac și german. Apoi a apărut Cehoslovacia, România Mare și Iugoslavia. Perdantă a fost în primul, rând Ungaria care nu acceptă nici azi Trianonul. Modificări importante de frontiere s-au produs și după Al Doilea Război Mondial. În primul rând frontierele Poloniei au fost complet schimbate. Vilno - Vilnius de azi a revenit Lituaniei, a pierdut estul care este azi Bielorusia și sud-estul care este Ucraina de azi. A câștigat teritorial din anexarea Prusiei Orientale și a Brandenburgului. Breslau Wroclaw și Danzig Gdansk sunt azi orașe poloneze, cum este și importantul port Stettin Szczecin. Așa că mă surprinde atitudinea ciudată a politicienilor polonezi PiS care resuscitează problema unor compensații de la Germania, care primesc ca replică teritoriile stabilite de granița Oder Neisse. Stalin când a anexat teritorii în vest de la România, Polonia și Cehoslovacia au fost înglobate în ceea ce era atunci RSS Ucraina. De exemplu Basarabia pierdută de România a fost ciopârțită pierzând nordul și sudul la Ucraina, compensat cu Transnistria atât de controversată. Iugoslavia a fost și ea beneficiara unor câștiguri teritoriale de la Italia. Litoralul sloven și peninsula Istria cu faimosul oraș Pola (în italiană, că în croată face deliciul turiștilor români) sunt împărțite la Slovenia și Croația de azi. Orice discuții despre frontiere deschid cutia Pandorei. 

În calitatea sa de ardelean domnul Marga ar trebui să fie mai atent. Am fost victimele diktatului de la Viena prin care pierdeam Ardealul de Nord în 1940, greu recâștigat prin actul de la 23 august 1944 al întoarcerii armelor împotriva Germaniei înfăptuit prin lovitura de stat a Regelui Mihai și norocul că Mihai era apreciat de Stalin, iar pe unguri îi detesta. Actele ulterioare ultimului război mondial, mai ales cele de la Helsinki au statutat frontierele de azi ale Europei. Este de observat că destrămarea Iugoslaviei nu a dus la modificarea frontierelor preexistente destrămării. Este doar excepția apariției statului albanez Kosovo, care nu se grăbește la o reunificare cu Albania. Nici Republica Moldova nu dă ghes cu reunificarea. De altfel frontierele țărilor din fosta URSS s-au păstrat până în 2014 când Putin a comis prima agresiune împotriva Ucrainei. O revizuire a frontierelor se face doar printr-un război cum se petrece azi în Ucraina. Eu sunt optimist că Ucraina va reveni în vechile frontiere și că Rusia putinistă se va prăbuși. 

Dintre cei care au sărit în sprijinul lui Marga au fost colegul lui de facultate Ion Cristoiu, unul din cei mai obtuzi, ca să nu zic proști jurnaliști, faimos doar prin tabloidizarea presei românești și vedeta A3 croitoreasa mincinoasă neabsolventă de London School of Economics. Avem admiratori secreți de Putin și trădători ai intereselor naționale, cum acum se înscrie, din păcate și Andrei Marga.

Cel mai bine se văd efectele dezastruoase ale fixării unor frontiere în Orientul Mijlociu și mai ales în Africa, fără respectarea unor frontiere etnice. Rwanda a fost un exemplu tragic unde comunitățile hutu și tutsi s-au anihilat reciproc printr-un genocid. 

Acum ceva despre învățământ. Continuă discuțiile uneori contondente despre reforma învățământului. S-a exprimat și Gabriel Liiceanu. El observă cu justețe precaritatea intelectuală a liderilor politici de azi. Că toată lumea este de acord că la bacalaureat trebuie să fie probă separată este indiscutabil. Pentru mine sunt de înțeles eforturile ministrului Câmpeanu de a face un învățământ apropiat realităților contemporane, astfel ca tinerii din România să dea rezultate mai bune la testele PISA. Aceste reforme afectează latura umanistă a învățământului și de aceea mulți intelectuali se revoltă. Dar Liiceanu iar are accese pamfletare nechibzuite diabolizîndu-l prin reflexie pe Iohannis, probabil pentru actuala coaliție care scârțâie din încheieturi. Alegerea de către Iohannis lui Ciucă a fost complet neinspirată pentru că a cedat populismelor PSD și este general și nu politician. Liiceanu și alții ar trebuie să reflecteze și la inteligența politică a liderilor USR care au distrus coaliția de dreapta prin ieșirea intempestivă și lăsând loc PSD la guvernare.  

În fine un final muzical. Am fost duminică la matineu la Cinema. Sunt un mare amator al operelor lui Mozart, niște bijuterii muzicale. Se dădea de la 11 dimineața filmul cu Răpirea din Serai a lui Mozart pusă în scenă de Opera Comică pentru copii din București. Este un spectacol de o oră care conține esența operei mozartiene, cântată în românește. A fost o mare plăcere pe care am savurat-o de unul singur în sala de cinema. Nu prea sunt amatori de operă în Pitești, copii sau maturi.