Jurnal de cizmărie

Sutor, ne ultra crepidam! adică Cizmare nu mai sus de cizmă!

Aşa i-a spus Apelles din Kos cizmarului care i-a făcut observaţia legată de sandala pictată incorect şi corectată ulterior de pictor când cizmarul a început să facă pe criticul de artă.

Acest fenomen are loc azi în media românească. Cizmăria ocupă România! Adică tot felul de părerişti, calificaţi cizmari sunt peste noapte critici de artă, şi asta despre fondurile europene.

Domnul preşedinte Traian Băsescu a căpătat un prost obicei să ne strice pofta de mâncare duminica la prânz, nitam nisam ne oferă în repetiţie o conferinţă de presă extrem de indigestă.

Şi de data asta nu ne anunţa cum s-a comportat ca faimosul croitoraş cel viteaz, domnul Băsescu este foarte indispus că premierul Ponta l-a criticat şi i-a reproşat că marea sa victorie de la CE este de fapt o înfrângere.

Domnul Ponta i-a dat ulterior replica la ROTV la celebrele croitorese de pantofi Corina Drăgotescu şi mai ales fiţoasa Lili Ruse cu supertocuri şi platforme. A explicat de ce obiectează la victoria lui Băsescu de la Consiliul European care seamănă cu o victorie a la Pyrhus, victoria unui rege din Epir împotriva romanilor care s-a transformat într-un dezastru epirot!

Ponta negociase cu Barroso pentru un buget de 48 de miliarde Euro, şi Băsescu a obţinut doar cam 40 de miliarde. Este bugetul cu cea mai mare creştere din UE, dar trebuie să ţinem cont  că bugetul anterior a fot stabilit în absenţa României, iar discuţiile lui Ponta cu Barroso îl încurajau. Imbecilitatea şi egoismul englezeşti ale lui Cameron  combinată cu austerităţile oferite de doamna Merkel au redus bugetul UE şi România a pierdut cel mai mult. Şi acum să explic, inclusiv amicului meu newyorkez, care este raţiunea acestor sume date ţărilor sărace de către  UE. Se doreşte că UE să fie o mare piaţă comună economică. Asta însemnă că anumite preţuri etalon privind energia, alimente etc. ar trebui să fie egale în UE. Aşa că noi plătim cu salarii mult mai mici preţuri al combustibilului cam egale cu cele din Germania. Ca să putem avea o mai mare putere de cumpărare trebuie ca UE să producă prosperitate şi în România. Sunt zone în ţara noastră extrem de sărace şi uitate de Dumnezeu. Ponta a explicat că chiar dacă nu s-ar fi reuşit bugetul a sperat măcar capitolul agricol  să se fi păstrat ca în negocierea făcută cu şeful Comisiei UE. Banii pentru subvenţiile agricole sunt mai puţini decât cei aşteptaţi şi aici este cel mai simplu, să dai banii ăştia trebuie să te înscrii cu suprafaţa ta arabilă cultivată. În acelaşi timp fermierii francezii, de exemplu sunt subvenţionaţi mult mai generos decât românii. În ultimii ani românii au redescoperit savoarea şi calitatea legumelor româneşti, n-ar fi bine că harnicii legumicultori să fie recompensaţi pentru truda lor delicioasă? Este mai bine să consumi roşii olandeze, spaniole, nemţeşti fade şi fără gust? Ponta nu ştie dacă ar fi obţinut mai mult decât Băsescu, dar poate s-ar fi luptat! Băsescu doar a hăhăit pe la Consiliul European, o fi negociat el prin porturile turceşti preţul la blugi, dar viitorul României este un pic mai complicat! Mare eroare pentru Băsescu că a fost prezent la aceste negocieri, nu-i foloseşte cu nimic la posteritate, putea să facă el jocul lui Ponta şi să-l acuze că nu ştie să negocieze. Şi acu' să vorbim despre Ponta, faptul ca reuşit să refacă salariile bugetare din care se înfruptă tot felul de cizmari universitari şi eseişti cu veleităţi de reparatori de sandale este o victorie bine văzută de electorat, cum de fapt a fost şi schema cu pensiile, îi dă un grad de competenţă administrativă şi financiară pentru el cât şi pentru guvernul său. Pe cale de consecinţă opiniile sale privind bugetul de la UE par a fi justificate. Într-o discuţie ulterioară domnul Teodor Stolojan încerca să ne convingă de victoria repurtată de   preşedintele Băsescu. Am observat cu regret involuţia accentuată  a lui Stolojan, respectabilul finanţist a ajuns un insignifiant lătrău politic. Că am avut îndoieli despre competenţele s-a întâmplat în 2001, când era o importantă personalitate liberală, guvernul Năstase a stăvilit inflaţia mult mai uşor decât prevedea el. Stolojan a învinuit inclusiv guvernul Tăriceanu că nu a absorbit fondurile europene decât în mică măsură şi cu încă o gugumănie, că nu existau agenţiile cerute de UE pentru absorbţia de fonduri. Îi spun eu în cunoştinţă de cauză, că existau toate şi complicau tot mecanismul de absorbţie. În perioada respectivă fondurile europene nu erau aşa de importante din motivul că existau investiţiile directe masive din exterior şi că mari sume de bani se revărsau în economia românească de la căpşunarii din Italia, Spania  şi aiurea.

Acum după criza economică fondurile europene nerambursabile devin esenţiale pentru dezvoltarea infrastructurii rurale şi rutiere. De aceea şi-ar fi dorit Ponta mai mulţi bani, iar consecinţa lipsei lor ar fi creşterea veniturilor statului prin impozitări suplimentare.

Şi că tot am vorbit de fonduri europene, cele legate de instruire şi reorientare profesionale au fost generoase, dar rău orientate. Ele ar trebui micşorate şi ce rămâne direcţionat spre dezvoltarea infrastructurii. Fondurile POSDRU  ar trebui acordate unor entităţi legate de sistemul de învăţământ care pot omologa studiile şi instruirea. Traian Băsescu şi-ar îndeplini visul de a avea mai mulţi tinichigii şi chelneri, dar mai ales să avem meseriaşi capabili să zugrăvească şi să pună gresie şi faianţă, că e lipsă mare în domeniu şi rişti să rămâi cu casa neterminată şi bani cheltuiţi pe indivizi care se pricep cu vorba, nu cu mâna!

Este clar că în locul argumentaţiei economice s-au produs doar poziţionări partizane şi păreri de la profesori de literatură precum Mircea Mihăieş, care este în situaţia cizmarului lui Appeles, măcar să fi fost vorba de ICR că acolo era în locul pictorului!

Cât despre atitudinea lui Băsescu privind aderarea la Schengen, văd o abandonare completă a marilor sale proiecte de integrarea europeană. Băsescu este interesat de presiuni pe MCV care să-i producă eventual un procuror şef ca Morar, care să-l scape de puşcărie, după ce n-o să mai fie  preşedinte. Această atitudine îl face să fie mai interesat de libertate nu de posteritate. Şi pe deasupra aceste poziţionări sunt clar împotriva intereselor naţionale.