Jurnal de Congres

Am avut privilegiul de a participa la prima zi a Congresului PNL. De această oportunitate m-am bucurat datorită disponibilităţii generoase a senatorului meu de Piteşti, Ionuţ Zisu. Aşa că am intrat pe la la Senat adus la Congres de alt mărinimos amabil Marius Postelnicescu. 
Scopul meu pragmatic, în afara curiozităţii normale şi iscoditoare, pentru care m-am înghiontit la acest Congres s-a confirmat în vechiul adagiu: este posibiltăţi care se poate şi posibilităţi care ne se poate! Posibilităţile mele sunt în spectrul de nu se poate!

Am întâlnit oameni interesanţi, am avut conversaţii interesante!

Am urmărit atent vocea în pustiu a lui Kuki Călin Popescu Tăriceanu, care a pledat pentru vot uninominal la organele de conducere ale partidului, cu care eu sunt de acord, şi cu propunerea de alegeri pentru candidatul prezidenţial de la anul, care este o propunere stupidă, când ai candidatul acceptat de USL, adică PSD şi PNL, în persoana lui Crin Antonescu.

M-am întâlnit cu şeful meu de la ANDRAD, Gheorghe Ioniţă căruia îi port o din ce în ce mai bună amintire şi cu care am câştigat deja un proces politic cu acuze cretine şi antinaţionale!

Mi-a plăcut replica lui Antonescu la intervenţia unui delegat din Vaslui, care i-a amintit lui Crin Antonescu că a debutat în profesia de profesor la Vaslui şi care i-a promis că face un vin  Crin Antonescu (sper un Merlot!). Antonescu a mărturisit că oricine şi-ar dori doar o singură dată în viaţă să ajungă la Vaslui! Cred că doar lui Porumboiu, echipei de fotbal şi fiului regizor le place să se desfete cu plăcutele clipe vasluiene, tot timpul! 

Teo Niculescu ne-a invitat la Grupul Deputaţilor Liberali unde am băut apă şi cafea bună, apoi Ionuţ Zisu m-a invitat să văd şi Grupul Senatorilor Liberali, m-am pozat în faţa intrării al Senat. Apoi m-am pozat în purtător de cuvânt al Camerei Deputaţilor!  

Am avut ocazia unei discuţii amicale cu Radu Călin Cristea la spartul Congresului şi m-am pozat cu primarul meu preferat şi viitor mare şef al liberalilor români, sasul Klaus Johannis. 
P.S. La apelul meu adresat doamnei Mariana Câmpeanu să aibe grijă de pensiile noastre, domnia sa a exclamat amuzată către un amic: Parc'aş fi Mama India!

Marius Postelnicescu

Cine râde în gura mare?

Klaus Johannis şi Minerva Boitan doi sibieni pe cinste

Eu şi Gheorghe Ioniţă, şeful ANDRAD

Îmi amintesc că după prima mea vizită în Occident în Germania încă Occidentală, în 1990, unde am fost la Heidelberg, prin mici orăşele germane din basmele lui Grimm şi Hauf de pe Valea Nekarului, la Frankfurt, Stuttgart, Holzminden, Hameln pe Weser şi la Bremen. Revenind în Sibiu după ce o însoţisem pe lelea Oană, sora cea mare a mamei, la Avrig. Revăzând superbul oraş ardelean, unde am mâncat cel mai bun parizer şi unt din lume în copilărie am exclamat: dacă cineva ar lustrui Sibiul un pic, acesta ar fi unul din cele mai frumoase oraşe, nu din România, ci din Europa. Ei bine, Klaus Johannis a reuşit acest lucru!

Pentru amicul Doru
Joe şi fratele NicolaeMarcu

Ionuţ Zisu, eu şi Teo Niculescu

Petre Roman şi în spate jurnalistul Radu Călin Cristea 

Iani Popa şi Polexe

Postelnicesu şi Luţu

Miuţescu şi Jinga

Joe şi primarul Klaus Johannis