Secolul meu de Gunther Grass şi altele

Am terminat de citit carte lui Gunther Grass "Secolul meu". Este o carte interesantă care discută secolul XX german. Pentru fiecare an Grass scrie o mică povestire legată de anul respectiv. Şi sunt multe, primii 18 ani sunt ai imperiului al doilea cu Primul Război Mondial, apoi republica de la Weimar, anii întunecaţi ai nazismului, lagărele de concentrare,  Cel de-al Doilea Război Mondial, epoca celor două Germanii şi finalul unei Germanii unite. Cine din oamenii tineri îşi mai amintesc că între 1945 şi 1990 au existat două state germane, unul normal, capitalist şi altul comunist în zona ocupaţiei sovietice? Cine-şi mai aminteşte de Ossie neamţul din Est? Fraulein Merkel este o Ossie!!! Grass trăieşte şi rana copilăriei şi adolescenţei în oraşul german liber Danzig, motivul pornirii ultimului război mondial, azi Gdansk! Germania a redevenit marea putere a Europei care-şi permite relaţii speciale cu fostul duşman rus.

Azi am fost la Bucureşti, dimineţa este dificil să mergi îţi bate soarele drept în ochi. Aş face un apel la ONG ecologiste, ar putea când mai organizează un Let's do Romania să-i pună pe voluntari, sau eventual să îi solicite pe ţiganii strângători de peturi. Autostrada  este plină de gunoaie, mai ales plastice, în special în zona pâlcurilor de pădure. Şi poate o să trăim când autostrada va fi bordată de perdele de pini care să oprească viscolele şi să absoarbă dioxidul de carbon. Când m-am întors repede din Bucureşti, trebuia să trec notele studenţilor la master. Am revăzut pe drum peisajele care mă intrigau odată. De pe la Titu, Km 50 se văd munţii şi când ajungi spre Piteşti se văd toate lanţurile montane din apropiere. Spre Bucureşti, în est se vede Leaota, pe care eu o văd drept din balcon, apoi se vede bine Iezer Păpuşa, undeva perpendicular pe orizont se vede ascuţişul Pietrei Craiului. Iar în spatele lanţului Iezer Păpuşa se văd în zare Munţii Făgăraş. Acum de când am scăpat de poluare se pot vedea Bucegii din Bucureşti, eu copil în Ploieşti nu-mi amintesc să fi văzut munţii vreodată de acolo!

Iulian zis şi comentatoru' mă critică că-mi dau şi eu cu părerea. Da, îmi dau cu părerea pe un blog, pe care dacă vrei să-l citeşti ţi deschizi, dacă nu eşti curios îl ştergi pur şi simplu. Pe când păreriştii de televizor te agresează când pe un canal, când îl schimbi pe altul dai tot de ei, tot de Chireac sau de Civică. 

Mircea P. spune că am stil adică scriu bine dar îmi pierd ideile, l-am rugat să scrie pe blog că ne este de acord cu mine, am şi eu vanităţi, pe unii îi critică sau îi înjură pe forum, Ce mi-aş dori să fie Tismăneanu să fiu criticat şi înjurat din toate punctele de vedere, mi-aş satisface orgoliul celebrităţii lui Andy Warhol!

Ultima mea îndeletnicire este practicarea lobbysmului, unul mă pune să-l pun în audienţă la Prefect, pe alţii vreau să-i sprijin Consiliul Judeţean într-un proiect cultural de care sunt personal interesat . Măcar să se realizeze obiectivele lobbyului meu! Ce m-aş bucura!

Mă bucur că Primăria Craiovei se implică în complicatele acţiuni pentru revenirea în fotbal a cele mai frumoase echipe de fotbal româneşti, ea reprezenta revanşa pulimii provinciale (ap. Neagu Djuvara) împotriva instituţiilor represive comuniste cu fotbalul lor cu tot! O să mă înjure unii că Steaua este aşa şi pe dincolo, dar era echipa armatei care te lua la oştire când vrea muşchii ei, iar Dinamo cu siguranţă a miliţienilor şi a scârboşilor de securişti.  

Petrolul  sau UTA au fost demult, Rapidul doar odată, iar acum după Revoluţie (pentru diverşi sceptici a fost o revoluţie!!!!) nu se pune, a venit acum industria de fotbal şi CFR Cluj este o afacere, iar Urziceniul a fost un miracol, aşa că tot iubirea alb albastră rămâne la sufletul ălora aşa de sentimental amintiţi de Neagu Djuvara!