Cum am fost, unde suntem?

Zilele acestea este foarte vie dezbaterea privindu-ne pe noi românii şi valorile noastre în vederea alegerilor europarlamentare şi a tensiunilor şi pericolelor militare din apropierea României.

O aprinsă dezbatere a fost declanşată de ocazia decorării lui Horia Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş (era să scriu cel Bătrân cu gândul la atributul dat de Ponta respectivului: Fascist bătrân!).

Întâmplarea face că eu am Politice, aparţinând lui HRP şi conţinând articole şi scrisori aparţinând autorului de la începutul anilor '90. Tismăneanu , în stilul său arogant şi dispreţuitor combate aceste alegaţii şi  mizează pe uitare şi pe minciună, zicând ca aceste acuze dure patapieviciene nu ar exista. 

Ei bine ele există! Dar, pentru că este un dar!

În articolul Complexul consensului pîngărit (sau efectul 29 ianuarie 1990) Patapievici aduce o lămurire asupra acestor consideraţii. Ele sunt cuprinse în mai multe scrisori adresate lui Alexandru Paleologu în 1990. Destinatarul le recuperează, autorul crezându-le ca sunt pierdute şi le publică în respectivul volum cu acordul  lui Paleologu. Dar cel mai important este pasajul final al lămuririi este următorul:

"Exprimările excesive, cu care se întâmplă să nu mai fiu de acord, nu au fost cenzurate." 

Patapievici ia astfel o distanţă necesară despre aceste exprimări, are însă aroganţa şi, cred eu, imprudenţa să le păstreze!

Nu am articolele incriminate care l-au dus la afirmaţia lui Ponta în legătură cu Mihăieş., dar ele există! Eu nu pot uita cât de rău şi nedrept l-a bălăcărit pe preşedintele Constantinescu.

În schimb aceşti intelectuali interesaţi fac apel la jurnalul Politic al lui Octavian Goga cu însemnări din 1916.

Ori se ştie ce politician catastrofal a fost Octavian Goga. El a fost pe linia dură naţionalistă, admirându-i pe legionari şi ajungând să guverneze în zorii dictaturii regale a lui Carol al II-lea care au condus la prăbuşirea democraţiei în România interbelică. Başca că în scrierile respective Octavian Goga vitupera pe oamenii politici care au fost autorii României Mari, opiniile sale dovedind miopie, anacronism şi inadecvare!

Dar să revin la actualitate!

Sunt anumite chestiuni care sunt dezbătute acum  care confruntă şi opţiunile politicii româneşti în vederea alegerilor europarlamentare.

"Mândri că suntem români" spune sloganul principal al PSD.

"Votaţi eurocampionii" spune sloganul PNL. 

Celelalte sloganuri electorale aparţinând altor forţe politice nu au o prea mare relevanţă, ori sunt alese prost.

Deci dacă ne luăm după pesedişti ar trebui să votăm mândria de a fi român. În Europa sunt mai multe milioane de români emigraţi, temporar să spunem în căutare de venituri superioare celor ce s-ar obţine acasă. Odată cu ei sunt şi compatrioţi care nu au niciun motiv cu care să ne mândrim că-s de-ai noştri şi acesta este sentimentul general despre români în UE!

Dacă vorbim strict despre eurodeputaţii liberali, atunci se pare că Adina Vălean şi Renate Weber fac o figură bună în ansamblul european. Lidera şi prima pe listă, Norica Nicolai este mai mult pentru uz intern.

Totuşi cel mai controversat eurodeputat român rămâne doamna Monica Macovei. Ea este vârful de lance al unor interese interne care au pus România în 2012 într-o situaţie extrem de dificilă pe plan extern. A trebuit să treacă destul timp ca reprezentanţii UE să se lămurească că situaţia de fapt în România anului 2012 era diferită, argumentul putschului şi a loviturii de stat fiind stupid şi de aceea culmea! credibil unor cercuri externe.

Până la urmă interesele europene sunt lăsate la o parte şi campania electorală s-a consumat pe dispute interne. Aici primadona a fost preşedintele Băsescu care s-a implicat neconstituţional în campania PMP şi a unor acuze grave la adresa lui Ponta cu replici în acelaşi registru ale primului ministru.

Însă situaţia externă a determinat şi preocupări ale politicului românesc. În vecinătatea imediată asistăm neputincioşi la destrămarea vecinei Ukraina prin agresiunea Rusiei. Şi asta a stârnit îngrijorare primului ministru şi apoi şi preşedintelui, pre implicat în nimicuri electorale cu ţintă mică.

S-au trezit sau ne-au trezit şi aliaţii americani care au înţeles finalmente cât de important este să consolidezi flancul estic. Şi asta nu din cauza eforturilor româneşti ci ale diplomaţiei poloneze. Ea este interesată în cel mai înalt grad de tamponul ukrainean. Cecitatea noastră politică tradiţională, de ţară mică cu complexe de inferioritate nu vede decât eventuala recuperare de la Ukarana a Bucovinei de Nord şi alipirea Basarabiei. Abia acum se iau măsuri mai clare şi hotărâte de sprijinire a Republicii Moldova. Aici rămâne ca autorităţile acestui stat să rezolve problema Transnistriei. Că acolo sunt români, sau vorbitori de română este un adevăr pe jumătate, acolo domină interesele ruseşti şi statu quo-ul zonei nu ne dă mari speranţe.

Cum eram în 1990, unde suntem acum?

Simplu am spune că suntem într-o situaţie mult mai bună şi sigură prin apartenenţa la UE şi mai ales la NATO în contextul internaţional dat.

Dar cum au evoluat românii, s-a schimbat ceva în aceşti 24 de ani?

Şi acum am să citez din Anatomia unei catastrofe din Politice a lui Patapievici: 

- promiscuitatea mizeriei îl satisface

- urăşte capitalismul şi detestă proprietatea privată

- se simte mereu înşelat şi dispreţuit 

- lozincile îl fac patriot, muzica ţigănească îl face să vibreze, toate actele politice îi par consecinţa unui complot

- îi susţine politic doar pe cei care îi linguşesc defectele

- toţi trebuie trimişi la muncă cu palmele, căci orice altă muncă e parazitară

- crede că politica înseamnă ca Statul să le dea tuturor bani 

- invidiază uşurinţa escrocilor de a estorca fraudulos bani.

Cred că aceste lucruri sunt la fel de valabile în 2014 cum erau acum 20 de ani, când a fost scris acest articol. De ce astea nu se spun despre opiniile lui Patapievici?

Digi 24 se ocupă cu România furată. Adică cu industria care a dispărut în aceşti ultimi 24 de ani. de ce a dispărut? Aici este un răspuns uneori foarte dificil de dat!

Jurnaliştii spun că s-au pierdut 2 miliarde de dolari cu Combinatul siderurgic de la Călăraşi. Orice analist industrial serios ar răspunde că această  investiţie a fost o mare pierdere de bani şi eforturi. Era răspunsul lui Ceauşescu la Combinatul de la Galaţi fondat de Dej, chestiune fără niciun argument economic.

Alte mari obiective industriale însă trezesc acum nedumerire şi multe întrebări cum a fost posibil?

Cum nu a mai fost nevoie de tractoare, de autobuze, de camioane, şi mai alas de maşini agricole.

La Semănătoarea a fost clar, acolo nişte sindicalişti imbecili au blocat privatizarea. După mine aceşti criminali ar fi trebuit linşaţi de muncitori, sau acum ar trebui să stea în puşcării.

La celelalte intreprinderi care că vinovaţii principali au fost directorii lor, care nu au avut nicio calitate managerială la care a contribuit şi dezinteresul  şi criminal sau interesat al guvernului, care a lăsat voit sau nu ca aceste intreprinderi să se prăbuşească.

Multe dintre aceste intreprinderi putea să găsească firme de acelaşi profil care să le preia cu titlu gratuit numai să le rămână profilul de activitate şi angajaţii. pe de altă parte cum au putut intreprinderi siderurgice, precum Combinatul de oţeluri speciale Târgovişte să încapă pe mâna unor afacerişti ruşi care le-au falimentat. Oţelurile speciale sunt probleme de strategie industrială şi de apărare şi ar fi trebuit privatizate cu condiţii foarte stricte.

Care este concluzia?

Unele s-au schimbat, lumea cred că o duce material mai bine, unii şi-au luat destinul în propriile mâini şi sunt astăzi la muncă în Europa, dar mentalitatea românului nu prea evoluat!