Cornel Chiriac

Azi după amiază la Centrul Cultural Piteşti ne-am strâns câţiva să-l comemorăm pe Cornel Chiriac la iniţiativa lui Jean Dumitraşcu. 

Ar fi făcut acum 72 de ani, dar s-a săvârşit din viaţă la vârsta cristică, numai la 33 de ani!

Cornel Chiriac a fost un mit al românilor nu numai al Piteştiului.

În sală erau prezenţi şi tineri liceeni, lucru care m-a bucurat, doar ca să audă despre ce fenomen s-a petrecut în oraş în urmă cu 50 de ani!

Radu Dumitrescu, Jean Dumitraşcu şi Liviu Tofan

Invitaţii au fost Liviu Tofan, redactor al Europei Libere şi prieten al lui Chiriac, Radu Niculescu, preşedintele Clubului Cornel Chiriac de la Club A şi Costin Grigoraş, eseişti ai fenomenului muzicii rock.

Eu am participat la invitaţie lui Sandu Crişcotă, prieten şi partener de bridge pe vremuri.

Liviu Tofan

În sală erau în majoritate tineri dar şi oameni care l-au cunoscut: actorul şi balerinul Rudi Creţu, Stela Bulacu, Sibiceanu, Mihai Chiriţescu, coleg de clasă cu Chiriac şi fost coleg de serviciu şi amicul Cristian Sabău.

Radu Niculescu

Liviu Tofan a povestit amintiri de ale sale în legătură cu Chiriac şi a făcut o trimitere extrem de interesantă despre ce însemna un disk jokey argumentând cu filmul lui George Lucas, American Grafitti. Acest film avea un personaj central într-un DJ, interpretat de o celebritate a acestui domeniu,  Wolfman Jack în SUA.

Cam la fel era şi Cornel Chiriac.

Şi acum trec la amintirile personale.

 

Mihai Chiriţescu şi Cristian Sabău

Am devenit student în 1967 şi eram un rocker în devenire, Beatles şi Rolling Stones erau icoane ale puştilor care eram atunci.

Marii pontifi ai muzicii pop - rock din  Bucureştiul de sfârşit de ani '60 erau Cornel Chiriac şi fraţii Petrescu, fii marelui scriitor Camil Petrescu. L-am cunoscut pe Camil Petrescu revenit de la New York pe la sfârşitul anilor 90 şi am devenit instantaneu amici. Am înţeles că are acum probleme de sănătate. Ei făceau topul la Casa de Cultură a Studenţilor, numită şi Grigore Preoteasa. Nu am ajuns să-i cunosc atunci pe aceşti eroi populari. 

Costin Grigoraş

Îl ascultam pe Cornel Chiriac la emisiunea Metronom de la Radio Bucureşti. El a făcut foarte mult pentru lansarea celei mai celebre formaţii  de muzică rock româneşti, Phoenix. Am fost în toamna lui '67 la debutul lor la Casa Studenţilor. 

 

Rudi Creţu

Apoi l-am  ascultat la Europa Liberă, unul din mijloacele mele de supravieţuire în comunism. Îmi aduc aminte de vocea lui învăluitoare, de succesul lui extraordinar în rândul tinerilor mei congeneri, pentru care era un reper. Vorbea despre muzică şi făcea şi politică, ura din  tot sufletul comunismul ca obstacol pentru libertatea tinerilor să asculte muzica care le place, să poarte bluejeans, să iubească, să poarte părul lung!

Îmi amintesc  cât de dezamăgit era în vara lui 1974, când social democraţii lui Helmut Schmidt au câştigat alegerile în faţa creştin democraţilor. Eram la Aluniş, la unchiul Gheorghe şi am ascultat radioul toată ziua. Rudele mele prahovene şi cele avrigene erau fixaţi doar pe Europa Liberă. 

Azi, unii dintre ei, cei care au mai rămas, nu sunt sigur că ar vota cu dreapta, mai degrabă cu stânga, dar atunci singura sursă credibilă despre realitatea românească rămânea Europa Liberă!

Revenind la evocare l-am ascultat cu interes pe Liviu Tofan de spre nonconformistul Cornel Chiriac la Munchen, despre dispariţia sa care el o socoteşte ca o acţiune a securităţii, un jefuitor nu omoară pe cel jefuit, îl ameninţă sau îl taie un pic!

Radu Niculescu ne-a povestit despre stilul lui Chiriac cum ne-a învăţat să ascultăm muzica, mai ales LP-urile care erau opere de sine stătătoare, iar Costin Grigoraş ne-a prezentat un interesant eseu despre Chiriac, despre opera sa, despre miracolul pentru tinerii care eram atunci noi.

La un moment dat discuţia a fost acaparată de Rudi Creţu, care ne-a povestit despre elevul Chiriac, care se învârtea la teatru, unde fratele său cânta la tobe. 

Sandu Crişcotă şi amicul Radu Vişinescu mi-l evocau cu tranzistorul la gât, cum asculta jazz  împreună cu Pavlovici Cartof  şi cu Gigi Ionescu la Voice of America cu Willis Conover.

A scos şi o revistă de jazz, Jazz Cool cu ilustraţii ale lui şi era să iasă scandal cu securitatea!

I-am auzit vocea, am ascultat şi câteva fragmente din emisiuni şi am oftat cu nostalgie după tinereţea noastră petrecută demult ....demult!

La sfârşit i-am strâns mâna domnului Tofan ca unul care l-a ascultat şi acum face legătura dintre voce şi prezenţa fizică!

Acest text l-am scris ascultînd jazz clasic, nu rock de la sky.fm! Cred căî i-ar fi plăvcut şi lui Cornel Chiriac.