30 mai 2014 - O altă zi plină

Astăzi am plecat devreme la Bucureşti. Vremea era închisă şi se anunţa ploaie că am cărat după mine umbrela mea mare şi încurcătoare. Am avut nenoroc pentru că am stat în maxi taxi în rândul din spate cu patru persoane, că trebuia să stăm precum cărţile în bibliotecă, adică în profil, năduşitor şi îngrămădit.

Trebuia era să pun notele celor doi restanţieri care dăduseră examen cu o săptămână înainte, dar acesta era doar un motiv.

Îmi propusesem să ajung la Bookfest şi să mă văd cu Neluţu Puflea. Am încurcat ora, dar am reuşit să mă văd cu Neluţu până la capăt.

Bookfest

Am pus notele şi am plecat val vârtej pe jos până la linia 41, care este totuşi aproape de UPB. Am luat tramvaiul care s-a oprit la Mânăstirea Caşin. Explicaţia blocării tramvaielor am găsită la staţia de capăt un tramvai reuşise să deraieze şi o grămadă de Dorei să străduiau să-l pună din nou pe roate!

Am ajuns la acest târg când începuse deja să plouă. 

Am înţeles că este deosebit de Gaudeamus, pentru mine însă aceste diferenţe nu au fost sesizabile.

Am admirat în primul rând standul Humanitas. Acolo mi-a făcut cu ochiul Jurnalul inedit al Monicăi Lovinescu. Humanitas produce acum nişte cărţi care sunt obiecte extrem de frumoase, dar scumpe pentru buzunarul meu.

M-am întâlnit absolut întâmplător cu Sorin Demetrescu, comentatorul neobosit al blogului meu. El este între puţini care-şi publică numele integral. L-am acuzat de câteva ori că exagerează cu anumite opinii radicale. El recunoaşte că a crescut într-un Bucureşti cosmopolit, copilărind cu mulţi evrei şi că nu a avut niciun sentiment antisemit. Într-adevăr că anumite opinii radicale le-a căpătat la maturitate, cum toţi tindem să devenim extremişti, să credem cu fermitate în anumite idei de care habar n-aveam când eram copii.

Ne-am despărţit cu promisiunea să ne revedem.

Neluţu Puflea

Tramvaiul deraiat fusese îndepărtat şi am ajuns cu bine la Lujerului. Am ajuns pe la 12.00, când credeam eu că trebuie să mă văd cu Neluţu. Uitasem, Alzheimerul ne paşte!

Fixasem de fapt întâlnirea la 11.00. I-am dat telefon acasă şi mi-a răspuns supărat ca m-a aşteptat o jumate de oră.

A venit totuşi. Neluţu stă în Militari într-o zonă predestinată, Gorjului! Nume de cârciumă de drojdieri! Neluţu refuză să lucreze la computer, lap top, etc, nu are telefon celular, iar cardul i-l ţine sora lui. El nu vrea să înveţe să scoată bani din perete!

Neluţu a albit şi el şi părul deştept l-a mai părăsit şi pe el de pe frunte lăţind-o!

Neluţu este un personaj. Am devenit foarte buni prieteni când m-am mutat în 76 în Cartierul Găvana, în Blocul F1 de garsoniere. El îşi luase un apartament situat exact în blocul de patru etaje de vis-avis.

Neluţu este electrotehnist de meserie, doctor inginer şi un foarte bun matematician. Dar mai are şi un dar deosebit, depinde de unde priveşti, are darul băuturii!

Pe la sfârşitul anilor ’70 am fost împreună la o nuntă pe Valea  Vâlsanului la un coleg de serviciu. Am fost paharnicul lui Neluţu, i-am pregătit cel puţin cincizeci de şpriţuri! Un alt fost coleg spunea că Neluţu este un băutor de talie internaţională. Cred că doar englezii care au lucrat la sistemul de securitate al reactorului se puteau măsura cu el. Englezii erau în stare să bea şi să reziste o noapte întreagă amestecând tărie cu bere!

Neluţu fusese la o bursă în Suedia, unde a lăsat o bună impresie. 

Ne relata însă că dimineaţa lua o bere numai spumă (era la liber!) ca să fie confundată cu laptele. 

Neluţu a mai fost la bursa asta cu încă un coleg congener şi cu un altul mult mai senior, nea Chiriţă. Activitatea lui Chiriţă al bursă a fost să tragă la xerox toate materialele care-i cădeau în mână. Chiriţă a avut odată ideea să meargă la curve, aşa că s-au dus în Stockholm şi Neluţu prezentabilul a agăţat trei dame la un bar. Le-au dus la hotel şi le-au lăsata în camera lui Chiriţă şi ei au plecat în altă cameră să discute distribuirea damelor. Când s-au întors în cameră damele dispăruseră! Dar nu singure, ci cu bursa pe o lună lui nea Chiriţă, din haina lui de piele, d'aia de tip securist! Chiriţă s-a făcut foc şi a zis că se duce să le reclame la poliţie. Imediat Neluţu l-a potolit şi i-a spus: " Ce vrei? Vrei mâine să apară în Aftonbladet ştirea - comunişti români jefuiţi de curve suedeze!" Când ne-a povestit Neluţu tărăşenia ne-am tăvălit de râs. De la Neluţu am moştenit o pereche de Levi's de catifea reiată d'ăia strâmţi la genunchi şi largi la manşetă, stilul anilor 60-70! În schimb mi-a confiscat Trufaşa citadelă de Barbara Tuchman.

Mai ţin minte serile vesele de la Grădina Argeşul, când lăutarii cum îl vedeau pe Neluţu intonau Viva Espana şi Dansurile maghiare ale lui Brahms.

Neluţu s-a însurat şi a părăsit Piteştiul prin 83 şi s-a mutat la Bucureşti, lăsând regrete printre prieten.

Revenind la actualitate ne-am revăzut şi am plecat în căutarea unei cârciumi. Multe s-au închis spunea Neluţu şi azi sunt transformate în farmacii. Am ocolit una de drojdieri, am mai găsit încă una închisă, ca să ajungem la un local gen ospătărie unde am mâncat la trei beri cel puţin!

I-am relatat de diverşi foşti colegi, i-am povestit de despre cum familia vecinului său, Mihai L., cum l-a ajutat Dumnezeu să ajungă în Occident, în SUA, despre Tică Muşat, fostul meu coleg de facultate, care proiectează la Montreal roboţi care pun ketchup pe pizza, despre Andrei A. şi soţia lui Sanda stabiliţi în Elveţia, despre Mike Vasilescu - Edgar Şelaru de la BBC, despre Mircea Şelariu care este în Germania şi despre alţi colegi care s-au prăpădit, din păcate!

Neluţu a avut şi el necazuri cu sănătatea, dar asta nu i-a afectat setea şi nici conformaţia fizică, este un slăbănog perfect. S-a pensionat, mai lucrează reangajat şi dă meditaţii al matematică!

Ne-am despărţit cu promisiunea să-l mai caut!

Poza care am s-o public este din 2007 când eram mai tineri şi eu mai umflat un pic!

Am revenit cu maxi taxi iar pe autostradă ne-a prins un potop că unele maşini se opriseră, ştergătoarele de parbriz nu mai făceau faţă!

La intrarea în Piteşti, Pendiuc ne pregăteşte un sens giratoriu cretin şi periculos!

În direcţia spre Piteşti exact în curba care duce în jos prin faţa Vămii, Doreii au îngustat cale de rulare a maşinilor, în loc să o lărgească!