Politicianul român

Azi este o zi importantă pentru România! Sunt alegeri europarlamentare şi câteva alegeri de parlamentari în colegii eliberate de foşti parlamentari, un consiliu judeţean, la noi în Argeş, ceva primari şi nişte consilii locale.

Televiziunile, la care eu mă uit rar, presa, mass media de tot felul şi mai ales internetul care ţine loc tot ce am anunţat mai înainte pentru informare şi analiză se lamentează la unison vorbind de calitatea oamenilor politici. 

Mai ales că unii dintre aceşti comentatori au fost la rândul lor politicieni, cum este cel pe care tocmai l-am citit, adică Sever Voinescu. 

Ca om politic a avut o prestaţie rezonabilă, era în stare să facă o dezbatere aplicat şi fără exagerări verbale.

Ori tocmai el este extrem de acru şi distant superior faţă de cei din  care a făcut parte.

Dar nu este singurul, jurnaliştii se declară dezamăgiţi de cei care ne reprezintă, le vituperează defectele, trădările, lipsa de cultură uitând că mulţi dintre ei sunt exact la fel, ar trăda şi schimba patronul, stăpânul şi jupânul de presă dacă dă mai mult.

Tagma analiştilor politici cu foarte micii excepţii nu vede decât scăderile conaţionalilor care au şi-au propus să ne reprezinte politic. 

Nu-mi dau seama ce doresc, pe Mahatma Gandhi, pe Mandela, pe Churchill (nu pe acesta, că era beţiv!!!)?

Păreriştii nu fac un exerciţiu simplu, să se uite dimineaţa în oglindă şi să facă un exerciţiu mental asupra a ceea ce au făcut şi au de gând. Cred că dacă ar face aceste exerciţii simple nu ar mai fi atât de categorici.

Nu putem avea un batalion de arhangheli în Parlament, când aceeaşi  jurnaliştii elogiază şi raportează personalităţile zilei printre rebuturile umane care au apărut după Decembrie 1989. Ei elogiază aceste contrapersonalităţi publice în speranţa celor trei zeci de arginţi.

Politicienii români nu sunt mai breji ca noi, ăştialalţi. Asta arată că sistemul nostru politic nu este performant, că sistemul de partide din România încă nu promovează competenţa, valorile morale, sau nu sunt în stare încă să facă această selecţie.

Nu ştiu cum pot vorbi atât de derizoriu unii oamenii publici din  România.

Era oare mai bine ca Ceauşescu să dicteze pe cine trebuie să alegem să ne reprezinte? 

Oricum faptul că acum partidele ne fac propuneri, este oricum cu muuult mai bine ca anţărţ! 

Mie democraţia de azi mi se pare mult mai parfumată decât cocina comunistă dinainte!

Vorbind de personalităţi care au lăsat o amprentă pe România, care au avut un proiect pentru România nu pot să-l amintesc decât pe Emil Constantinescu. 

A fost ironizat la timpul său pentru ambiţii de lider regional, a fost umilit şi dezavuat tocmai de cei care trebuiau să-l susţină necondiţionat, intelectualii României! Aceştia îl luau în derâdere şi se raportau doar la fraza că ar fi fost învins de sistem. Şi mai arată că cel mai uşor se înşeală intelectualii, gâdilaţi în vanităţile lor prosteşti de populişti, tirani şi dictatori!  

Ori dacă ne uităm acum idealurile sale au fost îndeplinite! Suntem în UE şi NATO într-un moment în care doar cei lucizi pot constata că nu a fost moment mai favorabil românilor în istorie ca acum!

Poate mai dă Dumnezeu şi mai apar şi sunt promovaţi politicieni care pot deveni oameni de stat!

Ţine de noi să-i căutăm printre cei propuşi!