Sikorski

Am auzit cu multă plăcere că Radoslaw Sikorski, Ministrul de Externe al Poloniei ar putea deveni viitorul Ministru de Externe al UE.

Sikorski nu are nicio legătură cu Wladyslaw Sikorski, general legendar al independenţei poloneze după Primul Război Mondial şi Prim Ministru al Guvernului în exil al Poloniei.

Radoslaw a început cu politica din adolescenţă fiind activist al elevilor de liceu pe lângă mişcarea Solidarnosc. A plecat să studieze engleza în Marea Britanie şi a primit azil politic după declararea Legii Marţiale în Polonia. 

Are studii strălucite de Economie, Ştiinţe Politice şi Filosofie la Oxford. 

A fost Ministru adjunct al Apărării în 1992, apoi Ministru al Apărării în 2006, când a renunţat la cetăţenia britanică. 

Din 2007 este Ministru de Externe în guvernul Donald Tusk.

A jucat un rol extrem de important în criza ukrainiană din 2014.

Este unul dintre cei mai vizibili oameni politici europeni din ultimii ani, apostrofându-l pe Prim Ministrul britanic Cameron pentru intenţiile ieşirii din UE.

Acum s-a aflat împreună cu Ministrul de Externe german Steinmayer la Petersburg pentru discuţii cu Ministrul de Externe rus Lavrov.

Mă întreb cum reuşesc polonezii să-şi selecţioneze şi să-şi pună în valoare o elită de oameni politici?

Cum noi nu suntem în stare!

Îmi reamintesc nostalgic cum Titulescu devenise un important om politic european, stimat în capitalele vest-europene. A fost Preşedinte al Ligii Naţiunilor la Geneva, Negusul - Împăratul Abisiniei - Etiopiei, purtându-i recunoştinţă pentru condamnarea fermă a agresiunii italiene din 1935-1936, că Ceauşescu devenise mare prieten cu acest monarh.

Se spune că a încercat să încheie Tratatul cu URSS pentru recunoaşterea apartenenţei Basarabiei la România, torpilat de regele Carol al II-lea, care l-a demis de la Externe, cum se întâmplase şi cu omologul sovietic. Cred că chiar dacă s-ar fi încheiat nu ar fi avut niciun efect şi tot am fi pierdut Basarabia, vezi soarta Poloniei!

În amintirile sale celălalt oltean şi combinagiu politic interbelic, Argetoianu îi face un portret îngrozitor, mimând prietenia. Argetoianu ilustrează pe deplin că la noi nu lipseşte inteligenţa, dar primează lipsa de caracter!

Oare avem şi noi oameni de calibrul lui Sikorski?

Bogdan Aurescu este un bun negociator, dar este obturat de miniştri de externe de valoare posacului, inodor Corlăţean, dar şi de statura mignonă!

Pleşu a fost un excelent Ministru de Externe, avea umor nu  numai în româneşte, dar şi-n engleză şi-n germană. Are merite incontestabile în negocierile pentru UE şi NATO, dar o anume vanitate îl face necredibil în amintirile sale mult înfrumuseţate. Este acum prea bătrân, bolnav şi bombănitor, când ar trebui să privească mai destins trecutul, dar şi prezentul.

Şi ca să fac legătura cu actualitatea am văzut cu melancolie dar şi cu jenă cât de rău s-a înşelat Crin Antonescu. Toţi foştii săi miniştri şi oameni de încredere, Chiţoiu, Stroe, Daniel Barbu, Gerea, Silaghi Palaşcă, fost la Ministerul Economiei, inclusiv traseistul Stănişoară, om al lui Băsescu s-au reunit  în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu. Este o aiureală completă, Tăriceanu s-a împotrivit USL ca să devină trădătorul liberalilor în loc de simbol. Cel mai tare întristează cum Chiţoiu fostul preşedinte interimar PNL, în perioada referendumului a putut să scuipe pe tot ce a primit!

Ce dreptate avea Caragiale:

Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători!

Asta arată o acută lipsă a politicii de cadre din PNL, dar şi din toate partidele româneşti. Când te uiţi la guvernul Ponta te ia durerea de cap!

România mai are mult ca să fie în stare să pună în valoare elite adevărate, nu oportunişti de doi bani.