Efectele calomniei

După cum observ cu stupoare furtuna în paharul cu apă declanşată de Tismăneanu a luat nişte proporţii absolut neaşteptate.

Gestul pozitiv al lui Iohannis de a-l decora pe Bjoza, preşedintele AFDPR a devenit un act antisemit.

Toată dandanaua este determinată de faptul că VT îl urăşte pe Andrei Muraru, cel care a reuşit în postul ocupat anterior de Tismăneanu să trimită la tribunal foşti torţionari comunişti.

Tocmai aceasta a fost ideea lui Iohannis să decoreze pe cei care au suferit consecinţele terorii comuniste. Este un gest reparator, inspirat probabil şi de decorarea lui Bjoza de către Casa Regală. Mama Regelui Mihai, Elena este printre Drepţii de la Yad Vashem. Am citit cu ruşine în memoriile Şef Rabinului Şafran cum dintre toţii contemporanii din vremea războiului mondial doar Casa Regală a luat atitudine hotărâtă împotriva prigoanei evreilor. Decorarea lui Bjoza  a transformat Casa Regală a României într-o instituţie antisemită?

Iohannis de altfel a subliniat în discursul său omagierea tuturor victimelor terorismului comunist şi dorinţa ca justiţia să-i pedepsească pe torţionari, dar şi pe criminalii din Decembrie '89.

Pe logica strâmbă a lui Tismăneanu Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, corifeii de azi ai culturii române sunt antisemiţi pentru că au fost sub directa îndrumare a lui Constantin Noica în anii '80. Pentru că acesta a fost un  legionar dovedit? Poate că şi Horia Roman Patapievici, emul al celor doi o fi şi el kripto legionar?

Culianu a fost kripto legionar pentru că e a fost emulul lui Mircea Eliade. Doar logica scriitoricească a lui Saul Bellow în Ravelstein putea conduce la această consecinţă. Şi Bellow trebuia să se răzbune cumva pe fosta sa soţie româncă şi să-l facă criminal pe fostul coleg de universitate de la Chicago.

Doar pe această logică strâmbă a lui Norman Manea N. Steinhardt, autorul extraordinarului memorial de puşcărie comunistă, Jurnalul Fericirii s-a convertit la ortodoxie văzând martirizarea legionarilor, colegi de exterminare, evident un gest vinovat!

Nu mă miră că-i ţină hangul Ion Cristoiu. Ce-i uneşte pe cei doi Tismăneanu şi Cristoiu este trecutul deochiat de activişti comunişti. Chiar dacă după ce a plecat liniştit din ţară Tismăneanu a devenit un critic al comunismului românesc, nu scapă ocazia să ne amintească de acest trecut personal. Şi după ce primeşte ceea ce merită nu pierde ocazia să se victimizeze când este acuzat de un rezistent anticomunist precum Dorin Tudoran. Ce să mai reamintesc ura cumplită pe care i-o poartă lui Ioan Ianoşi, un marxist consecvent, care însă îi revelează în memoriile sale trecutul ruşinos de clănţău de partid. 

Este păcat că în plasa falsă şi ticăloasă a picat şi Centru de Monitorizarea Antisemitismului, acest organism care se ocupă de subiecte delicate.

Cred că efectul acestei campanii ruşinoase nu îl va avantaja pe Vladimir Tismăneanu şi-l va face din ce mai puţin frecventabil.