duminică, 5 august 2018

Prin Polonia

Castelul Wawel 
Cum am mai postat anterior am fost într-o excursie de două săptămâni prin Polonia şi ţările baltice.

Acum revin cu o relatare mai extinsă.

Excursia a pornit din Piteşti urcându-ne în autocarul belgian Jonckheere, modern şi confortabil.
La Vâlcea însă am fost anunţaţi că au o defecţiune şi au plecat la garajul de unde era autocarul. Am adăstat nervoşi mai bine de 3 ore jumătate la o staţie de benzină la intrarea în Vâlcea, cu toate că ni se promisese că revin într-o jumătate de oră.
Au revenit în fine împreună cu proprietarul autobazei care şi-a cerut scuze pentru că au constatat că computerul de bord le indica o defecţiune care s-a dovedit mai complexă şi au trebuit să cheme un electrician. În fine defecţiunea fost remediată, autocarul s-a comportat perfect pe parcursul călătoriei, cei doi şoferi olteni de Vâlcea, băieţi simpatici, descurcăreţi şi politicoşi au condus profesionist un drum lung şi complicat, mai ales la noi în ţară.

Am urcat pe autostrada de capăt a României la Lugoj şi am mers până la Nădlac unde erau autocarele de linie unde erau generic căpşunarii, care au întârziat ieşirea noastră din ţară.

Am ajuns târziu spre miezul nopţii la hotelul aeroportului din Budapesta, numit Ferenc Lizt. Ei pun nume de muzicieni la aeroporturi nu au avut probabil un Coandă sau un Vuia. De altfel şi aeroportul din Varşovia se numeşte Chopin!

Ne aştepta un drum lung de cam 500 de km până la Cracovia, primul obiectiv pe lista noastră de excursie. Drumul spre Slovacia trecea printr-o zonă în care se construia autostrada, ca apoi în Slovacia să mergem pe şosele normale, doar în zona Banska Bistrica am mai prins o bucată de autostradă. Apoi am ajuns în munţi în Tatra Mică, peisaje frumoase, locuri bine întreţinute, şi fără gunoaie. De altfel pe tot parcursul excursiei nu am întâlnit peisajul jalnic al drumurilor româneşti cu gunoaie aruncate pe margine.
Am trecut pe lângă castelele medievale la Likavka şi Orava, primul fief al Huniazilor, celălalt dezvoltat de Huniazi ca forturi de apărare.

Intrarea în Polonia a fost surprinzătoare, peisajul este montan, este plin de vile, rar mai vezi case vechi de lemn, şi asta mi-a amintit de Bavaria. Suntem în zona de la Zakopane, zonă de atracţie turistică montană pentru polonezi. Mergem încă pe şosea normală dar vedem cum se munceşte de zor la autostrada care va lega Slovacia de Polonia.
De fapt Polonia este un mare şantier de autostrăzi. Aici, în drumul spre nord şi la intrarea în Gdansk sunt în construcţie autostrăzi. De fapt toată Polonia este acoperită de autostrăzi, sau se lucrează intens. Am avut o discuţie cu un turist din grup care era nemulţumit de felul în care se comporta austriecii de Strabag  în România. Eu i-am atras atenţia că nu Strabag poartă vina, cât sub-contractorii români care nu sunt în stare să asigure fronturile de lucru cât şi specialiştii în făcut autostrăzi. Trecem pe lângă Vadovice, locul de baştină a lui Ioan Paul al II-lea, papa polonez!

Intrăm deja pe autostradă şi pe la 5 amiaza după pe 21 iulie  ajungem în Cracovia, capitala istorică a primului regat polonez.


Cracovia
 Autocarul ne lasă lângă castelul Wawel, castelul încoronărilor regilor Poloniei. A fost construit de către regele Cazimir al III-lea cel Mare în jur de 1350 şi apoi dezvoltat de regele lituanian Jagello şi soţia sa sfânta Jadviga de Anjou, nepoata lui Carol Robert, regele Ungariei.

Este un castel gotic, refăcut în secolul al XVI de Sigismund I în stil renascentist.
Castelul se află pe o colină lângă râul naţional al Poloniei, Wisla sau Vistula. De fapt denumirea Vistula este transcrierea fonetică a l-ului polonez. Peisajul mi-a reamintit de Dresda, unde de asemenea Elba face un cot în zona palatelor.

Am vizitat şi castelul în interior unde era capela încoronării. Sala aduce cu cea de la Westminster, ceea ce m-a făcut să abordez un tânăr ghid care a recunoscut că este însă o versiune modestă. Tânărul vorbea o engleză perfectă cu accent britanic şi mi-a spus că alegerea regilor se făcea undeva lângă Varşovia  şi apoi erau încoronaţi la castelul Wawel.
La intrare în castel este statuia ecvestră a lui Tadeusz Kosciuszko, eroul polonez al răscoalei din Cracovia împotriva ocupaţiei ruse, care a rezultat în a treia împărţire a Poloniei, între Rusia, Prusia şi Austria şi dispariţia ei timp de 150 de ani.
Casa papei Ioan Paul al II-lea
În faţa palatului se află statuia Papei Ioan Paul al II-lea cu care mi-am făcut un selfie.
Ieşim din castel şi o luăm pe calea regală spre piaţa centrală a Cracoviei. Trecem pe lângă sediul universităţii Papa Ioan Paul al II-lea şi pe lângă o placă memorială ce aminteşte de cronicarul Jan Dlugosz, care aminteşte de români.
Trecem pe lângă impunătoare biserici catolice în stil  gotic, renascentist sau baroc şi ajungem în Piaţa Mare - Stare Miasto.
Aici se află biserica Sf. Adalbert, cea mai veche care pare îngropată în pavajul pieţei şi biserica Sf. Maria, unde este un bazorelief dedicat lui Cazimir al III-lea cel Mare.
Biserica Sf. Adalbert

În centrul pieţei se află Hala Postăvarilor, clădire renascentistă, azi bazar de suveniruri şi alături Turnul Primăriei, clădirea propriu zisă nemaiexistând. În jurul pieţei mari se află restaurante şi cârciumi. Am observat că în limba poloneză localurile cu pretenţii se numeau restauracia iar cel modeste crzima sau cam aşa ceva.
Turnul primăriei

Am mâncat la un stabiliment pe colţul sud vestic la pieţei numit ceva ce însemna vrăbiuţa. Asta se confirma la toaletă unde erau vrăbioi cu papion la bărbaţi şi şi vrabie fundă la doamne.
Am luat o ciorbă de varză acră cu afumătură şi apoi crupe (un fel de orez de orz) cu cârnaţi şi evident bere! Bun!
Seară ne-a luat autocarul şi ne-a dus într-un pseudo hotel fost cămin sau spital, cu aer de acum 30 de ani în plin comunism, cu prosoape insuficiente şi paturi proaste, dar cu baia la standarde. Cât de prost era hotelul se vedea după recepţionerul cu telefon cu taste.
Poetul Adam Mickiewicz

Ne-am întors pe 30 iulie la Cracovia după periplul baltic şi am mai tras un set de poze, Adriana şi-a mai cumpărat nişte chestii de chihlimbar, magneţi de frigider, suveniruri.
Am oprit la aceeaşi cârciumă unde ne-a prins şi ploaia, dar eram sub umbrela localului. Am consumat aceeaşi ciorbă de afumătură, dar al felul doi am luat tocană de porc eu , Adriana de vită şi evident bere.

În prealabil am încercat să ajungem la casa lui Ioan Paul al II-lea, îndrumaţi de un polonez care nu ştia decât limba lui şi acesta ne-a arăta spre clădire zicând (sic!) Papamobil.

Lângă casa papei am văzut un basorelief care evoca foametea din 33 din Ukraina declanşată de Stalin şi numit Holodmor.
Polonezii sunt strâns legaţi de ukrainieni pe care i-au dominat multe secole, care îi urau ca stăpâni, dar cu care sunt acum în relaţii excelente, milioane de ukrainieni lucrează azi în Polonia.


Czestochowa - Jasna Gora - Madona Neagră Protectoarea Poloniei

Turnul mânăstirii Jasna Gora

Dimineaţa pe 22 iulie am luat-o spre cel mai important loc de pelerinaj din Polonia spre Mânăstirea Jasna Gora unde se află tabloul Madonei Negre - Protectoarea Poloniei, fondată pe la 1382 de călugări paulini veniţi din Ungaria.

Legenda spune că a fost pictată de Sfântul Apostol Luca şi vine de la Constantinopol. Este probabil un artefact luat de cruciaţi când au jefuit în 1204 Constantinopolul şi au luat multe moaşte şi alte obiecte de cult creştine care azi sunt prin Europa.

Jasna Gora a fost asediată de husiţi şi de atunci a rămas pe faţa Madonei o urmă de sabie. Asediul nereuşit al suedezilor din 1655 numit şi Potopul a declanşat cultul acestei icoane declarate Protectoarea Poloniei. M-am rugat şi eu într-o capelă şi am aprins lumânări.

Varşovia
De la Jasna Gora mergem pe autostradă spre Varşovia. Drumurile sunt foarte bune, nu vezi gunoaie, iar peisajul este interesant, este câmpie dar nu ca la noi, peste tot vezi pâlcuri de pădure de pini sau mesteceni.
Ajungem la Varşovia şi parcăm în apropierea centrului vechi şi a Vistulei.
Acest oraş a avut noroc. Regele Stanislav Poniatowski l-a invitat pe veneţianul Belotto - Canaletto să-l picteze. Oraşul a fost distrus complet în 1944 de către nazişti, lăsaţi de jigodia de Stalin, ca să se răzbune pe polonezi şi să distrugă şi Armia Krajowa, armata poloneză necomunistă , care declanşase insurecţia aşteptând pe bolşevici care adăstau pe malul Vistulei. Pe baza picturilor sale polonezii au reuşit să refacă oraşul vechi

Ruşii îi urăsc de moarte pe polonezi. Pentru că i-au stăpânit pe ukrainieni şi i-au îndepărtat de ei, pentru că au reuşit să ocupe în secolul al XVII-lea Moscova şi să impună catolicizarea şi un ţar polonez. Revanşa şi-au luat-o în secolul XVIII, când la împărţirea Poloniei au luat halca cea mai mare cuprinzând Varşovia, Belarusia şi Ukraina. Graniţele actuale ale Poloniei sunt mutate de Stalin la vest, dând Poloniei, bucăţi din Prusia, Brandenburg, Silezia, în schimbul Belarusiei şi Galiţia - Ukraina de Vest.

Am admirat Palatul Regal, construit de Sigismund Vasa, suedez care a mutat capitala de la Cracovia al Varşovia şi care are un monument în centrul pieţei. Am luat-o pe Calea Regală până la altă piaţă, apoi la fortificaţiile Varşoviei - Barbacane. Clădirile sunt în majoritate construite în stil renascentist sau baroc cu faţade pictate în stilul sgrafitto, văzut de mine şi la Praga.

Să mâncăm a fost o aventură că am tras de Adriana să mergem la un restaurant cu mâncare tradiţională, dar la care era o coadă care m-a dezarmat. Am revenit în Piaţa Mare şi am încercat la alt restaurant tradiţional unde, de asemenea aşteptai. Până la urmă am găsit un alt restaurant unde am mâncat şi am băut bere artizanală, bună dar umflată al preţ. Preţurile în zloţi sunt cam la fel ca în România, zlotul fiind cam 1,1 lei. Berea la supermarket face între 2 şi 4, 5 zloţi.

Nu am ajuns în centrul nou al Varşoviei, văzut din  autocar. Ca să obtureze Casa Scânteii din Varşovia, mult mai mare şi înaltă decât cea din Bucureşti, varşovienii au înconjurat-o cu zgârie nori moderni şi spectaculoşi.

Cazarea seara la un Ibis a fost bună. Dacă organizatorul ar folosi doar hoteluri de reţea internaţională turiştii nu ar avea nimic de reproşat. E târziu s-a închis totul dar luăm apă minerală şi bere de la o benzinărie din apropiere. Aici ne-am reunit cu alţi 14 turişti, sosiţi cu avionul, care ne vor însoţi până la Cracovia, de unde vor pleca cu avionul spre ţară.

Gdansk

Oraşul Gdansk, inima faimosului sindicat Solidarnosc al lui Walesa l-am văzut la întoarcerea din Ţările Baltice. Am ajuns acolo după un drum lung de la Vilnius, capitala Lituaniei. Partea finală este drumul în construcţie pe care se face autostrada ce leagă Lituania de Gdansk şi am prins un teribilă gâtuire de circulaţie care ne-a luat mai mult de o oră ca să intrăm în oraş.

Am ajuns pe seară, după 8, dar în nord se face întuneric târziu după ora 10. Oprim chiar în apropierea vechiului centru al Gdansk.

Gdansk  este principalul port prin care grânele poloneze ajungeau în Occident. Este un port hanseatic german care ţinea de teutoni, dar s-a aflat sub suzeranitate poloneză. ca toată zona Pomerania răsăriteană a făcut parte din Prusia. După refacerea Poloniei interbelice făcea parte din faimosul coridor polonez care unea Polonia cu Marea Baltică şi despărţea Germania de Prusia, leagănul statului german. După Cel De-al Doilea Război Mondial Stalin a retrasat frontierele şi Prusia Occidentală, ca şi Pomerania au revenit Poloniei. Prusia Orientală a  luat-o  Stalin fiind regiunea Kaliningrad de azi, fostul Koenigsberg.
Numele german al Gdanskului este Danzig, oraş liber în interbelic în delta Vistulei. Polonezii au dezvoltat mai spre nord  Gdynia, port polonez. După război nemţii au fost alungaţi şi strămutaţi în Germani de azi.

Gdansk are un centru istoric superb, construit prin secolul XVII de un arhitect olandez. Primăria din Gdansk seamănă cu cea din Anvers. Probabil din motivul că se făcea un intens comerţ cu grâne poloneze aici în Gdansk s-au stabilit negustori olandezi şi flamanzi.

Oraşul a fost fondat în 98o de primul rege al Poloniei Mieszko la gura râului Motlawa, unul din braţele de la vărsarea Vistulei în Marea Baltică.
Catedrala oraşului  Sfânta Maria a fost biserică luterană până în 19456 când a fost re-transformată în biserică catolică.

Calea Regală este plină de clădiri renascentiste în stil olandez cu faţade în stil sgrafitto.

Ne-am pozat în faţa unei din porţile oraşului, Poarta de aur.
Seara ne cazăm la hotel Vila Vrest. Asta este doar pentru vreo 15 turişti, restul sunt cazaţi la alt hotel.
Este prin zona unde erau clădiri rezidenţiale din vremea germanilor, dar şi blocuri noi cu apartamente de lux şi cu porţi controlate. Hotelierul este cam antipatic, nu putem sta afară la o bere, că închide terasa, dar ne-am aşezat prin apropiere ca Adriana să poată fuma. Avem surpriza sa găsim frigider în cameră de care vom profita.


Malbork - Marienburg

Plecăm dimineaţa din Gdansk şi avem un traseu obositor. Primul loc unde oprim este Malbork - cetatea Marienbuurg.

Este fieful cavalerilor teutoni. Aici se află ce l mai mare castel de cărămidă construit ca fortăreaţă a cavalerilor teutoni a cărui construcţie a început în 1309. Ordinul Teuton a venit aici ca să creştineze pe pruşii baltici, lucru ca re a dus la dispariţia acestui neam şi apariţia în loc a germanilor prusaci, colonizaţi de teutoni.
Între polonezi conduşi de regele Wladislaw Jagello, Mare Duce al Lituaniei căsătorit cu Jadviga de Polonia şi devenit rege al Uniunii polono lituaniene şi teutoni are loc în 1410 o bătălie decisivă la Grunwald, unde teutonii sunt învinşi şi trec sub suzeranitatea Poloniei. În secolul XVI Marele Maestru la ordinului teutonic trece la luteranism şi în aceste teritorii se pun bazele regatului Prusiei, leagănul Germaniei moderne.
Prusia acaparează teritorii la vest şi devine o mare putere ce participă la împărţirea Poloniei de la sfârşitul secolului XVIII.

După 1945 acest teritoriu german revine Poloniei şi germanii alungaţi. Castelul di
strus în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial este refăcut şi intră în patri
moniul UNESCO.  Într-un fel este o revanşă târzie a Poloniei faţă de un vecin hulpav cu care au avut mari probleme în istorie.

Ca să intrăm în castel a trebuit să plătim un bilet. Aveam scutiri dacă eram grup şi am negociat eu cu funcţionarii şi am cumpărat bilete reduse cu 30 de zloţi în loc de 40 de zloţi, fapt pentru care am fost apreciat de colegii de excursie.

Castelul este o imensă construcţie gotică superbă aflat pe malul râului Nogat din delta Vistulei.

Am vizitat cu plăcere castelul, trecând prin multe camere, admirând muzeul de arme. La celebra bătălie de la Grunwald s-au folosit în premieră tunurile.

Se puteau face poze pentru copii cu cavaleri teutoni. Locul este şi unul de distracţie unde poţi cumpăra bere artizanală scumpă sau să mănânci mâncare tradiţională polono-lituano-germană.

Torun
Casa Copernic

De la Malbork am luat-o pe autostradă spre Torun, oraşul de baştină al lui Copernic, marele astronom, care a pus soarele în centru universului în loc de pământ.
Este un oraş hanseatic polonez şi care a ţinut de Polonia în evul mediu.
Nu a suferit distrugeri în timpul războiului păstrându-şi intact patrimoniul.
Am intrat printr-o poartă a oraşului să admirăm clădirile medievale în stil gotic precum şi alte clădiri renascentiste şi baroce.
Am ajuns la catedrala oraşului unde se oficia o nuntă de tipi u resurse, în faţă se aflau maşini de lux. 

Aici îşi are originea legenda violonistului din Torun care a alungat broaştele din oraş, similară cu a fliueraşului din Hameln, Germania, care a alungat şobolanii, şi neprimind răsplata a plecat cu toţi copii şi pe sub pământ au ajuns în Transilvania,legenda originii saşilor.
Primăria
Am ajuns la capătul străzii mari din Torun la un muzeu într-o clădire de cărămidă care se intitula Muzeum Torunskiego Piernika. Am crezut că este vreun muzeu legat de Copernik. Am întrebat de casa Copernic şi, amabilă o doamnă ne-a dat o hartă cu locul unde este casa Copernic. Consultând acum internetul am aflat că de fapt că era Muzeul turtei dulci! Că văzusem pe fereastră cum  erau unii care frământau ceea ce acum mi-am dat seama că era aluat!

Am luat masa la un restaurant într-o clădire de epocă şi chelnerul mi-a spus că imediat după restaurant pe o stradă din spate este casa Copernic.













Lodz

După acest traseu obositor am oprit în oraşul industrial Lodz, pronunţat imposibil de polonezi ca Ugi, sau Oăgi, celebru pentru revoluţia industrială din Polonia cu mari fabrici de textile în secolul al XIX-lea. Lodz este şi locul unei celebre academii de film poloneze fiind legat de numele lui Andrzei Wajda, Roman Polanski, Jerzy Skolimowski, care este chiar de aici. 

Ne-am plimbat pe strada mare cu clădiri din Belke Epoque şi Art Deco aparţinând marii burghezii germano, evreo, poloneze.
Nu am avut răbdare să ajungem la capătul acestei străzi lungi unde se afla complexul comercial Manufactura, construit în spaţiile unei foste fabrici.
Ne-am cazat la hotelul Campanile dintr-o reţea franţuzească, la standarde bune.

























Wroclaw

A doua zi am plecat din Lodz în excursia opţională spre Wroclaw. Oraşul a fost fondat de marele duce al Boemiei Vratislav de la care îşi ia numele. Regiunea Sileziei a cărei capitală la fost Wroclaw este cucerită de Mieszko al Poloniei. Aşa că oraşul trece din mâinile cehilor în ale polonezilor. Ajunge să fie fief al lui Mathias Corvin, ajuns rege al Boemiei. Rămânând mare parte din Silezia în posesiunea regilor Boemiei este trecută în posesiunea coroanei austriece, Wroclaw primeşte numele german de Breslau şi Silezia este pierdută din nou, fiind cucerită şi anexată de Prusia lui Friedrich cel Mare în 1741.
Silezia era împărţită o parte în Prusia, partea de nord, Silezia Superioară la Boemia şi o parte a rămas Poloniei. Această parte a Silezie trece în stăpânirea Prusiei după împărţirea Poloniei.  
Breslau devine un oraş mare, industrial, foarte german fiind la frontiera cu lumea slavă.
După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul Breslau reintră în componenţa Poloniei ca Wroclaw, germanii sun alungaţi ţi în locul lor vin polonezii din Lvov, Ukraina şi din Grodno, Bielorusia. 
Primul popas îl facem la Sala Centenar inaugurată în amintirea a 100 de ani de la aniversarea bătăliei de la Leipzig unde a fost învins Napoleon în Bătălia Naţiunilor şi unde regimente din Breslau şi-a adus aportul. Sala foarte mare este destinată spectacolelor,  evenimentelor sportive. Am văzut o expoziţiei dedicată Lvovului, constatând nostalgia locuitorilor de azi după acele locuri. 
Am constatat acelaşi lucru şi în Piaţa Mare a Primăriei unde se afla un restaurant cu specific ukrainian din Lvov!
Oraşul vechi este o bijuterie aşezat pe canalele făcute de râul Odra (Oder). Primăria este o clădire construită în stil gotic încă din secolul al XIII-lea. Este împodobită cu un turn cu ceas şi cu tot felul de sculpturi. Am vizitat şi catedrala care  a fost normal luterană şi acum este catolică. Am mai văzut şi o biserică dominicană catolică la origine. 
Universitatea dinWroclaw

Am ajuns până la canalele oraşului şi am admirat o altă mare biserică a oraşului. Autocarul  a parcat lângă Universitatea din Wroclaw, clădire în stil baroc.
Am luat masa la unul din restaurantele care promiteau mâncare poloneză. Aflăm că nu mai au supă şi aşa am mâncat doar felul doi şi bere artizanală, scumpă la 12 zloţi halba. Ce este corect aici este că în Polonia şi ţările baltice halba este de o juma de litru, nu ca la noi intrată la apă la 0,4 litri.

Am invitat la masă un cuplu de polonezi care nu găseau loc. S-a dovedit a fi tatăl şi fiica. Se pare că ea era studentă aici şi-l invitase pe tată la Wroclaw. Ne-au abordat şi am discutat despre Polonia. Tatăl nu înţelegea de ce vizităm oraşe şi nu mergem la munte de exemplu.  Ne-au întrebat de ce l-am omorât pe Ceauşescu şi eu le-am explicat că spre deosebire de Jaruzelski care a negociat cu Walesa tranziţia, Ceauşescu a refuzat şi a pus armata şi securitate să tragă în popor.
L-am întrebat şi ei despre situaţia din Polonia şi el s-a declarat de acord cu actuala putere a lui Kaczynski, dar crede că Polonia trebuie să fie în Uniunea Europeană.

Katowice

Am plecat în Lodz spre Cracovia şi am oprit în marele oraş industrial minier Katowice. Acest a făcut parte din Silezia poloneză anexată de Prusia. După 1918 nemţii au încercat să reţină Katowice la Germania şi asta a declanşat trei revolte armate între 1918 şi 1921 determinând apartenenţa oraşului la Polonia interbelică. 

Am oprit la Muzeul Silezian care este pe locul unde s-a aflat mina de cărbune care a fost închisă. Este un exemplu pozitiv faţă de dezastrul di  Valea Jiului. Am ajuns în centru pe strada mare unde se află catedrala şi aici am văzut clădiri abandonate. Tranziţia a fost dură la Katowice,


Călătoria noastră s-a terminat la Cracovia, de unde am plecat spre ţară prin Budapesta pe 31 iulie de unde am sosit acasă pe 1 august.

În concluzie am fost într-o ţară care a câştigat pariul cu tranziţia spre economia de piaţă. Politicienii polonezi în pofida disputelor interne sunt patrioţi pentru că resursele de la Uniunea Europeană au fost folosite pentru edificarea unei infrastructuri moderne a unei ţări care se dezvoltă sănătos. 
Mă uit ce-i la noi şi sunt mâhnit

Un comentariu:

  1. Interesant si atractiv itinerariul, multzam pt detaliile istorice! Un popor care a razbit si se mentine in partea superioata a topului european

    RăspundețiȘtergere