Prin Ţările Baltice

Am să încerc să reiau şi impresiile lăsate de ţările baltice.

Lituania

Kaunas

Vaidotas

Am plecat din Varşovia pe 22 iulie spre ţările blatice.

Mergem pe autostrăzi, sau pe unele în construcţie. Peisajul este acelaşi câmpuri verzi sau lanuri de grâu printre pâlcuri de păduri de pini. Polonia în nord este nu pare mai subdezvoltată ca restul, deci la ei dezvoltarea tuturor regiunilor pare mai echilibrată.

Pătrundem în Lituania şi ne apropiem de  Kaunas aşezat la confluenţa adouă râuri mari Neris şi Neman sau Niemen.

Intrăm prin nişte cartiere care îmi amintesc de filmele ruseşti interbelice, cu case de lemn amărâte, care confirmă ceea ce îmi spusese amicul Iulian despre Kaunas.

Ajungem în zona centrală oraşului trecând pe unul din podurile oraşului la vechea cetate a Kaunas care acum i-a fost reconstruit un zid şi un turn. În parcul de lângă râu se află statuia unui cavaler lituanian, probabil Vaidotas, cel care s-a luptat cu Cavalerii Teutoni.

Toţi dăm iama la toalete publică care cost 20 de cenţi, în Lituania mopneda curebtă este euro.

Ajungem în zona istorică în piaţa centrală a oraşului unde se află şi catedrala, şi alte câteva biserici şi clădiri din perioada interbelică în care Kaunas era capitala acestui stat tânăr.

O luăm apoi pe o stradă principală pietonală Vilnius (din Google map) cu terase şi restaurante, pe unde sunt basoreliefuri cu scriitori, sau alţi oameni de cultură lituanieni.

Ajungem la capăt să vedem o altă biserică lăsată în părăsire, inclusiv Catedrala Sf Petru este în curs de reparaţii. Lituanienii sunt şi ei catolici ca şi polonezii care i-au creştinat  prin regele Vladislav Jagello.

Ne oprim la un mic magazin alimentar să luăm nişte bere şi ceva pentru sandvişuri.

Ne întoarcem la autocar să o luăm spre autocarul care ne va duce la Riga, capitala Letoniei.

Părerea mea este că această fostă capitală arată mai rău decât Câmpulung Muscel, pare abandonat, cu toate că aflu că în 2022 va fi capitală culturală a Europei.

Ipoteza mea este că lituanienii l-au lăsat de izbelişte ca un fel de răzbunare, că actuala capitală Vilnius (polonezul Vilno) a rămas în interbelic în Polonia.

Vilnius

Am ajuns  la Vilnius venind din Lituania de la palatul Rundale din Letonia, pe autostrăzi în construcţia sau unele deja terminate.

Vilnius este un oraş foarte viu în comparaţie cu Kaunas.

Are multă arhitectură modernă, clădiri elegante parcă la întrecere cu concurenţa din Varşovia. De fapt, când l-am întrebat pe tânărul barman de la hotelul onorabil unde am tras de ce diferenţa asta el încerca să justifice această diferenţă faţă de fosta capitală Kaunas prin faptul că Vilnius este mai cosmopolit, cu lituanieni, polonezi, bieloruşi, iar Kaunas este 100% lituanian.

Am oprit autocarul în plin cartier evreiesc lângă Universitatea din Vilnius şi ne-am avântat pe străduţele bine amenajate, unde erau mici restaurante şi terase. Acum trebuie să vă mărturisesc că am căutat să redescopăr traseul ajutat şi de Google map.

Am ieşit din cartierul evreiesc, ghetoul mic din timpul războiului care este marcat de un Centrul de Cercetări al Rezistenţei şi Genociodului, unde se află un  ecran care descrie evenimentele din acele vremuri finalizate  cu uciderea aproape a tuturor evreilor din Vilno, cu se numea atunci.

Simbol masonic

Am ieşit apoi în Piaţa Primăriei unde se află clădirea Primăriei. Trecem pe lângă biserica catolică Sf Kazimier din spatele căreia se ridicau în cer baloane mari colorate.

Sfânta Maria

O luăm apoi pe strada care ne duce spre Poarta Răsăritului, pe lângă Filarmonica din Vilnius,  biserica Unită a Sfintei Treimi, cu un ciudat basorelief pe frontispiciu al triunghiului cu ochi şi soare, tipic pentru semnele masonice şi apoi catolica Sf Tereza.

Ajungem la această poartă unde se află icoana Sf. Maria, simbol al oraşului adulată de lituanieni şi polonezi, ca şi de ortodocşi. Este un fel de Madona Neagră de la Jasna Gora.

Ne întoarcem pe acelaşi traseu în Piaţa Primăriei şi coborâm pe o altă stradă spre Piaţa Mare unde se află monumentul lui Gediminas. Trecem pe lângă o clădire unde era Universitatea din Vilnius şi unde marele poet polonez Adam Mickiewicz şi-a făcut studiile. El are ca operă principală Pan Tadeusz care se petrece în Lituania.

Biserica strămoşului lui Puşkin

Ajungem şi pe lângă bisericuţa ortodoxă unde se spune că Petru cel Mare l-ar fi botezat pe harapul sclav, care a fost străbunicul lui Puşkin.

Iată că Vilnius are legătură cu doi mari poeţi, unul polonez şi altul rus, lucru care întăreşte cele spuse de barmanul hotelului despre un Vilnius cosmopolit.

Ajungem în piaţa unde se află monumentul lui Gediminas, fondatorul oraşului prin anii 1300.  Lângă se află catedrala Sf. Petru şi Paul şi campanila catedralei.

Lituania îl aşteaptă pe Papa Francisc care va veni în vizită.

Ajungem târziu la hotelul confortabil din Vilnius. Singurul impediment a fost dimineaţa când am fost lăsaţi să aşteptă să luăm micul dejun.

De aici ne aştepta un drum lung de 500 de km până la Gdansk. 

Pe drum prin Polonia am ajuns prin zona lacurilor mazuriene pe unde s-a filmat şi celebrul film al lui Polanski din perioada poloneză Cuţitul în apă.

Catedrala Sf, Petru Şi Paul

Fortul lui Gediminas

La o ospătărie pe drum am mâncat o ciorbă acră poloneză cu fulgi de secară, cârnaţi şi ou fiert şi friptură cu cartofi şi bere. Eu am fost primul care s-a prins că se poate mânca bine şi ieftin acolo. 

Era şi un automat de momeli de peşte. Puteai să procuri râme sau alte chestii ca la un automat de Coca Cola!

Letonia

Riga

Casa Capetelor Negre

De la Kaunas am plecat dezamăgiţi spre Riga capitala Letoniei.

Mergem pe o şosea normală, Letonia, ca şi Estonia sunt prea mici ca să aibă nevoie de autostrăzi.

Trecem pe câmpii cu cereale care sunt brăzdate de pâlcuri de pădure de pin. Şoseaua este bună, nu sunt gunoaie aruncate pe marginea şoselei.

Casa cu pisici

Letonia a fost şi ea ocupată de cavalerii Ordinului Livonian, ordin german înrudit cu al teutonilor. A trecut prin multe stăpâniri, germană, poloneză, suedeză şi finalmente rusă.

Ajungem seara târziu la Riga. Hotelul este aşezat într-un cartier amărât cam ca în Kaunas, pavajul este din pietre mari de râu, ca la Kaunas.

Hotelul nu are lift şi trebuie să trag până la etaj de bagajul care este mare şi greu.

A doua zi pe o ploaie subţire ajungem în centru oraşului.

Riga este aşezat pe râul navigabil   Daugava în letonă, sau mai cunoscutul râu Dvina. A fost fondată în 1201 şi a făcut parte din Liga hanseatică. Este o pecete germanică peste Letonia, inclusiv religia care este luterană.

Ajungem în Piaţa de lângă râul Daugava la Monumentul puşcaşilor marini letoni. Aceştia au fost suport de bază ai lui Lenin în revoluţia bolşevică de la Petrograd. Ca să comemoreze acest lucru sovieticii i-au blagoslovit cu acest monument tipic proletcultist din granit roşu cu trei personaje.

În spatele lui se află în reparaţii Muzeul ocupaţiei Letoniei - fost al eliberării bolşevice.

Opera

În spate se află piaţeta unde se află cel mai frumos monument al oraşului, clădirea gotică a Casei Capetelor Negre cu Sfântul Mauriciu - negru! Era casa unde trăgeau comercianţii germani holtei care veneau la Riga. În piaţetă se mai află şi sediul guvernului leton şi o biserică impozantă a Sf. Petru.

Ajungem la un monument art deco numite Casa cu Pisici, aşezate cu spatele către faţadă vis a vis de Ministerul de Finanţe.

În apropiere se află piaţeta Domului din Riga în care sunt urşi de machetă din toate lumea, inclusiv un urs de România.

Ajungem şi la monumentul Victoriei de la Opera din Riga. Ne întoarcem pe străzi pe lângă rămăşiţele zidurilor cetăţii Riga, cu turnuri de apărare din cărămidă.  Adriana mai achiziţionează o bijuterie de chihlimbar.

Ne reîntoarcem în piaţeta de lângă Casa Capetelor Negre şi plecăm cu autocarul spre Tallin în Estonia.

Palatul Rundale

După ce am părăsit Tallin şi ne-am îndreptat spre sud, primul punct de oprire în Letonia a fost la palatul Rundale.

Acest palat se află în apropierea graniţei cu Lituania şi era palatul Ducilor de Curlanda entitate din Letonia secolului al XVIII-lea. Palatul a fost proiectat de Rastrelli, arhitectul italian al palatelor din Sankt Petersburg şi împrejurimi. 

A fost construit pentru  Ernst Johann von Biron, duce de Curlanda şi este o apoteoză a stilului baroc având o grădină inspirată de grădinile palatului Versailles. 

Am vizitat palatul plin de picturi, inclusiv portretele ţarinei Ecaterina cea Mare şi a regelui Prusiei Friedrich cel Mare. 

Palatul este bine întreţinut, grădina este superbă cu trandafiri şi multe alte flori. 

La ieşirea din perimetrul palatului funcţiona un restaurant cam ca autoservire cu preţuri modice unde ne-am potolit foamea aşa că am ajuns la Vilnius în Lituania cu burta plină 

Estonia

Tallin

Simbolurile Estoniei: crucea şi cei trei leoparzi

Ajungem la Tallin pe vreme frumoasă cu soare, mergând prin Letonia şi Estonia pe malul mării pe şosele drepte şi lungi printre păduri de pin baltic.

Estonia este ţară cu populaţie înrudită cu finlandezii care în evul mediu a fost sub danezi, germani, polonezi suedezi şi finalmente sub ruşi. În 1918 îşi proclamă independenţa învingând pe bolşevici şi corpurile de armată germane. 

Parlamentul eston

Tallin apare în istorie în 1219 este un port din Liga Hanseatică unde negustorii germani exportau cereale în vestul Europei. Până în 1918 se numea Reval. 

Turnul Picioare Lungi

Este un  oraş cu multe construcţii gotice cu ziduri de apărare. Primul loc unde tragem este undeva în apropiere de catedrala Alexandr Nevski. Atât Letonia cât şi Estonia au importante minorităţi rusofone, în Estonia sunt peste 25% şi în Letonia 27%, motiv pentru care ghida noastră vorbea la hoteluri ruseşte cu recepţionerii şi îi făcea plăcere să ne şi ducă la aceste biserici ruseşti, probabil?  

În apropierea acestei biserici se află şi Clădirea clasică a Parlamentului Estoniei.

De aici o luăm pe străduţe îngust la vale prin Turnul poartă de intrare al Piciorului Lung.

Ajungem în piaţa Primăriei din Tallin, clădire gotică foarte frumoasă, care funcţionează şi ca muzeu.

Primărie

De aici ne îndreptăm spre colţul de nord al pieţei unde se află o veche farmacie, deliciu pentru copii să vadă tot felul de animale puse în sticle cu alcool.

Apoi intrăm într-un restaurant medieval Il Drakon, din primărie, dar nu am mâncat aici din păcate.

De aici o luăm tot spre nord pe o stradă comercială cu terase spre porţile le ieşire din oraş.

Farmacia veche

Ne oprim  la o terasă numită Arizona (aşa ca în westernuri) unde deja erau colegi de grup să mănânce. Am mâncat un fish&chips, Adriana un şniţel şi am băut bere artizanala la modă şi scumpă! Dezamăgitor, localul nu avea internet, cum şi la hotel internetul era slab. Se cam laudă Estonia cu digitalizarea!

Am ajuns pe seară al hotelul undeva în periferii, bănuiesc că totuşi dintr-o reţea franţuzească, pentru că un ecran tv era cu France24, un post de ştiri francez.

Micul dejun a fost foarte bun, cu multe feluri de peşte!

Finlanda 

Helsinki

Obiectivul în Tallin era să traversăm Golful Finic la Helsinki capitala Finlandei.

Am luat feribotul şi în două ore am ajuns la Helsinki. 

Aici ne aştepta un autocar condus de o doamnă şoferiţă care ne va plimba prin Helsinki.

Biserica luterană

Primul loc unde mergem este parcul unde se află monumentul lui Jean (citeşte Jan, nu Ian!) Sibelius, întemeietorul şcolii naţionale de muzică a Finlandei. Este un monument interesant format din  tuburi verticale de diferite lungimi şi dimensiuni, poţi intra cu capul într-unele dintre ele şi auzi muzica lui Sibelius provocată de şuieratul vântului. Lângă acest ansamblu, pe o stâncă se află un basorelief din metal cu chipul lui Sibelius cu urechi enorme, sugerând auzul său muzical.

Temppelioaukio

Următoarea vizită o facem la biserica luterană Temppeliaukio kirkki,  o biserică săpată în stâncă în granitul suedez vechi de 1 miliard de ani (ştiu despre rocă de la depozitele de deşeuri radioactive, unul se face în Finlanda în această rocă!). Cred că este o demonstraţie de pricepere această biserică, care este şi sală de conferinţe. Noi n-am nimerit intrarea şi ne-am căţărat pe stâncă învârtindu-ne până am dat de intrare.

Guvernul Finlandei

Următorul obiectiv a fost, evident, altă biserică Catedrală Ortodoxă Uspenski. Este construită pe o stâncă înaltă cam la aceeaşi înălţime cu Catedrala Luterană din Helsinki pe care am vizitat-o ulterior.

La Uspenski am aprins o lumânare. 

Primărie

Excursia cu autocarul s-a sfârşit la Catedrala Luterană. Ce este foarte curios cu catedrala luterană era că avea cupole semisferice şi turnuri cu cruci pe ele, care nu se obişnuiesc la alte biserici reformate.

Vedete interbelice de film

Biserica se află pe un deal în faţa Pieţei Senatului în centrul căreia se află statuia ţarului Alexandru al II-lea. Am fost şi în interior şi am pozat statuia lui Luther. 

Tot în Piaţa Senatului pe o latură se află clădirea guvernului Finlandei, modestă clădire!

Ţarul Alexandru al II-lea

Mai sus de catedrala se află o piaţetă cu două clădiri clasice Banca Finlandei cu statuia omului politic J. V. Snellman şi vis a vis este Casa de Stat care găzduieşte diferite evenimente importante cu statuia lui Leo Mechelin, alt om de stat finlandez.

Am citit despre aceşti politicieni clasici finlandezi şi m-am lămurit asupra unor lucruri privind istoria Finlandei. 

Paradoxal dar pentru Finlanda anexarea ei la Imperiul Ţarist o fost o şansă! Helsinki este o capitală nouă, mutată de la Turku în vremea stăpânirii suedeze şi de aceea nu prea sunt clădiri vechi în Helsinki. 

Ţarul Rusiei, în special Alexandru al doilea a favorizat dezvoltarea culturală a Finlandei .şi a limbii naţionale finlandeza, de aceea sunt statuile lui Snellman, suedez născut la Stockholm, sau Michelin, patrioţi finlandezi. 

De aceea şi atitudinea prietenoasă a Finlandei, faţă de Rusia, cu excepţia agresiunii din 1939, când finlandezii s-au bătut cu eroism şi le-au provocat pierderi enorme bolşevicilor pe timp de iarnă, care ulterior i-a salvat pe ruşi de nemţi. 

Masa am luat-o în piaţa de lângă ţărm unde la o dugheană am luat un mix de peşte cu 16 euro. Era  şi hamsie prăjită şi calmar, dar şi o bucată consistentă de somon care i-a plăcut Adrianei.

Preţurile la bere erau mari şi în piaţă. Am găsit un loc unde vindeau o bere de 330 ml cu 3,5 euro! Bere slabă de 2,5 % alcool. Culmea că la această dugheană servea o familie de suceveni. Aşa că am profitat şi m-a îndrumat unde să merg la toaletă la Primăria de lângă piaţă. Acolo am văzut şi o expoziţie despre filmul finlandez interbelic. Vedeta masculină era un actor brunet, asta era norma atunci, mai ţigănos precum Clark Gable. Suceveanul mi-a spus şi unde găsesc un supermarket şi l-am găsit într-o piaţetă cu o statuie umană modernă din table găurite!

Ne-am întors în Piaţa Senatului de unde autocarul ne-a a readus la în port de unde am luat feribotul spre Tallin. Şi aşa a luat sfârşit excursia la Helsinki.

Excursia în Ţările Baltice a fost extrem de constructivă. m văzut ţări ieşite de sub ciubota bolşevică de 27-28 de ani. Este şi acolo sărăcie, mai puţin în Estonia. Totuşi m-a impresionat curăţenia şi frumuseţea peisajului cu păduri de pini la câmpie.