Dilema Rusiei - între Occident și Orient - Jurnal

Cartea lui Figes Dansul Natașei mi-a revelat marea problemă a Rusiei, nesiguranța apartenenței ei, la Occident sau la Orient, manifestată plenar de acest război de agresiune împotriva Ucrainei. 

Supunerea statelor ruse și amestecul cu ocupanții mongolo tătari a fost mai profundă decât se poate observa. Mulți mari boieri și nobili ruși se lăudau cu ascendența lor mongolo asiatică. Cazacii sunt o invenție izvorâtă din experiența cavaleriei tătare. În rusă sunt multe cuvinte de origine asiatică. Vorbind de amestecul de neamuri, unul din exemple este omul care a transformat profund Rusia, Lenin care avea trăsături asiatice unul din strămoși fiind calmîc. Începând cu Petru cel Mare Rusia a încercat o apropiere de Occident, Petru și-a inventat și a mutat capitala Rusiei spre Occident în orașul care-i va purta numele Sankt Petersburg. Procesul de occidentalizare a continuat cum am mai spus până la invazia lui Napoleon în Rusia, în 1812. Și așa occidentalizarea, care însemna tăiatul bărbilor boierimii a fost întâmpinată cu o mare rezistență, mai ales pe partea religioasă. Deși creștinismul nu este strict o chestiunea orientală, chiar dacă a apărut acolo, el este om chestiune europeană, occidentală. Dar cultura religioasă bizantină a favorizat supunerea instituției bisericii de către puterea lumească. Asta în timp ce în Occident în vremea Marii Schisme, papii se impuneau în fața regilor și împăraților Occidentului. 

Mai este o problemă legată de Rusia deschiderea spre ținuturile enorme din Orient, imensitatea Siberiei a creat un sentiment de nesiguranță Rusiei care a devenit agresivă în compensație în Occident, vezi cuceririle baltice, supunerea Poloniei, răpirea Basarabiei, sfârșind în vremea lui Stalin cu supunerea sub cizma bolșevică a Europei de sud est timp de 45 de ani. 

Campania napoleoniană din 1812 a marcat reîntoarcerea elitei ruse spre popor, a unor controverse mari, dacă asta însemna la o anumită tradiție orientală, din vremea cuceririlor tătaro-mongole, sau cum s-au revoltat slavofilii care susțineau valori perene, autohtoniste ale rușilor pravoslavnici.

Dacă Uniunea Sovietică, inventată de Lenin și continuată de Stalin era o țară guvernată de ideologia comunistă, acum Putin și acoliții lui au trebuit să reînvie miturile din vremea țarismului a tătucului, întruchipat de Putin. Este interesant că Thierry Wolton un fin analist al comunismului subliniază că revoluțiile sunt rodul acțiunii unor mici burghezi cum a fost gruparea bolșevică a lui Lenin, ca de altfel cam toate revoluțiile. Lenin mințea că el reprezintă interesele și scopurile clasei muncitoare. Ce a urmat a fost represiune, frică și viață de proastă calitate. Și revoluția lui Lenin poartă amprenta orientală Rusiei.

După cum se vede acum din agresiunea împotriva Ucrainei, vechile temeri, nesiguranța Rusiei de situare în geografie arată că în continuare Rusia nu știe pe ce drum să o apuce. 

În comparație, verii ucraineni, fixați aici în Europa de sud este nu trăiesc fricile vecinilor ruși., ei sunt oricum europeni. 

Am citit în România literară o prezentare a lui Caragiale - Epoca frumoasă. Unii istorici subliniază că epoca României lui Carol I a fost epoca frumoasă, a transformării radicale a României dintr-un binom de principate de state medievale, retardate social într-un stat modern, care se va desăvârși prin unirea tuturor românilor în 1918. Așa că-i poate are dreptate Adrian Cioroianu, care spunea că era epoca în care i-ar fi plăcut să trăiască în România. Chiar dacă Nene Iancu își ironiza conaționalii, piesele lui, schițele, întreaga epocă trezește mândria națională cum remarca și Conu Alecu Paleologu, care după reprezentațiile la O Scrisoare pierdută se umplea de mândrie patriotică. Oricum Caragiale ne este contemporan, pentru că el ne dezvăluie caracteristicile românului de ieri și azi. Ceva despre ambâțul caragialesc și ambiție conține dosarul Dilemei vechi.

Tot în revista menționată Andrei Manolescu reproduce conversațiile unor cupluri de pensionari care plănuiesc vacanța exotice. Asta ar arăta că nu numai pensionarii americani debordând de energie și voie bună există, există și pensionari români fericiți, nu numai din aceia care se lamentează de creșterea prețurilor. Între ei cu vacanțe externe, cvasi-exotice, în Grecia mă pot enumera și eu!

În aceeași revistă România literară Mircea Mihăieș continuă cu mizeriile toxice, nu se poate abține, dă dovadă de o răutate incredibilă. Cele întâmplate acum 10 ani dau prilejul unor meditații, cum politicienii pot greși grav și că plătesc oricum. Însă stupizenia în a denumi evenimentele politice de atunci ca lovitură de stat întrece bunul simț. Pentru uzul naivilor, o lovitură de stat implică o intervenție militară și arestări politice. Nimic din toate acestea nu s-au întâmplat atunci. 

S-au lansat în discuții noile legi ale educației. Toți sunt mai mult sau mai puțin mulțumiți, jurnaliștii își dau cu părerea pe motive ideologice și de mercenariat, și mai ales pe ignoranță! La un singur lucru sunt de acord, salariile trebuie mărite.

Vești bune din America, se poartă discuții pentru constituirea consorțiului care va finaliza reactoarele 3-4 de la Cernavoda. Energia nucleară este o soluție curată pentru producerea de energie,

Chiar dacă a mai plouat, este tare cald și umezeală.