Școala și clima

În această săptămână Sorin Câmpeanu a lansat în discuție reforme din programul România Educată. Este vorba de felul în care se va da bacalaureatul. Va fi o singură probă scrisă? Care să cuprindă subiecte din limba română, matematică și o materie de specialitate. Să vedem!

Acest examen final la terminarea ciclului de învățământ de 12 clase a primit numele de bacalaureat chiar când terminam eu clasa XI-a, eram ultima promoție cu ciclul de 11 clase, după care a urmat ciclul cu 12 clase. Se numea anterior examen de maturitate, dar atunci se reevaluau tradițiile interbelice, fără controverse politice.

Ca toate reformele și aceasta va fi aspru criticată, mai ales din motive ideologice politice. Cam toți miniștrii învățământului au fost supuși criticilor. Îmi aduc aminte cum primele reforme legate de mediul universitar le-a declanșat Andrei Marga prin 1997. Apoi importante au fost tentativele lui Miclea, sau ale lui Funeriu care a introdus controlul video, care a oprit copiatul. Și ministru Câmpeanu nu este iertat, mai ales pentru tentative de a bloca dezvăluirea plagiatelor. Eu cred că totuși, Câmpeanu este un ministru reformist. Reformele astea vor să se mai învețe pe dinafară și să încurajeze creativitatea. Totuși acest subiect delicat este dezbătut în Dilema veche într-un articol al lui Sever Voineascu 

https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/tilc-show/contratimp-elogiu-invatarii-pe-dinafara-640652.html. Aceste considerații au fost declanșate de întâmplarea cu un student la o facultate umanistă dintr-o universitate de top la un examen. Profesorul a încercat să scoată ceva de la student și el s-a dovedit un ignorant absolut. Habar nu avea despre Isus Cristos! Nu este oare bine să învățăm pe dinafară, poezii, principii de matematică, etc.? Domnul Ion Aurel Pop ne spune că pretențiile de acum privind nivelul de pregătire al studenților este scăzut pentru că nu se mai dau examene decât în puține locuri, Automatică, Medicină. Profesorul Cioroianu, din generația decrețeilor de după 1966, povestea că la examenul de admitere la Facultatea de Istorie din București erau 13 pe un loc! Păi probabil 6 cel puțin erau habarniștii lui Voinescu? Eu am dat la Politehnică  la Secția CNE proaspăt înființată la Energetică cu 5 pe loc, cu ultima medie de admitere 8,17, cea mai mare din Energetică. Acum examenul cel mai dur din Politehnică este la Automatică, iar Energetica a înființat o secție de aplicații IT în Energetică pentru ca cei căzuți la Automatică să vină să învețe computere și IT. 

Când dădeam noi examen era concurență foarte mare pentru că erau puține locuri la admitere. Acum se pot înscrie la universitate toți absolvenții cu bacalaureat, ba sunt și unele locuri unde te poți înscrie fără să ai acest examen. 

Pe tabloul de absolvire la Liceului I. L Caragiale din Ploiești a clasei mele a XI-AR era pus adagiul latin Labor omnia vincit improbus - Munca stăruitoare învinge totul din Georgica de Vergiliu. Este adevărat că adagiul latin era scris greșit cu improbus pe locul al doilea, dar rămâne îndemnul! Cam asta era ideea profesorilor mei, majoritatea absolvenți în interbelic, printre cei mai respectabili ploieșteni, pentru care  era religia misiunii de dascăl.

Ce s-a întâmplat între timp? În România erau licee de top precum Caragiale, sau Mihai Viteazul din Ploiești. Aceste licee de top furnizau majoritatea viitorilor studenți. Celelalte licee era aproape invizibile. Azi lumea este de acord că învățământul a decăzut. Dar tot aceste licee de elită dau în continuare viitori studenți de top din universitățile românești. Însă experiența mea de profesor la Politehnică mi-a spus ceva. Crema liceelor studiază în străinătate. Studenți masteranzi pe care i-am avut erau în general mediocri, puțini trecea de medie. Am constatat însă că mulți dintre ei lucrează azi în străinătate, sau în locuri onorabile. Este criză de ingineri în lume. Prietenii care au emigrat îmi spun că ce au învățat în România a fost de bună calitate și că nu au avut dificultăți de adaptare, poate acum doar cu dezvoltarea IT. Deci învățământul românesc nu este așa de prost cum pare.

S-a întâmplat un fenomen social, În vremea comunismului mulți dintre cei care îi vedem în spațiul public erau invizibili. Munceau toți în fabrică și îi mai vedeai în autobuz, tramvai, sau în trenul de navetă. Îi mai întâlneai printre vecinii de bloc între cei care sfidau bunul simț. În ipocrizia comunistă nu mai existau clase sociale, dar această stratificare exista și exista teama de represiune, miliția și securitatea, mai ales era trează. După 1989 totul s-a răsturnat, nu mai există teama de pedeapsă, la uzină muncesc mai puțini, în schimb îi poți vedea vizibili în spațiu public. Cu educație precară, cu sfidarea normelor de conviețuire. Se pare că familia nu mai poate furniza educația primară, să-ți respecți semenii, să nu faci murdărie, acum când ambalajele, mai ales cele de plastic au proliferat geometric. Sunt cei care dau muzica tare unde nu trebui, ascultă manele, parchează unde vrea mușchii lor. Sunt produsele unor familii cu educație proastă din comunism, înrăiți în penuria extremă din anii 80, școala s-a degradat, nu mai sunt profesori cu misiunea apostolatului didactic. Cred că și pedepsele celor care încalcă aceste norme ar trebui înăsprite, mai ales în circulația rutieră. Dar acolo parlamentarii ce par mai mult produse a școlilor eșuate promovează o legislație rutieră îngăduitoare cu șoferii care au un comportament iresponsabil și criminal, sau îndeamnă pe polițiști să tranzacționeze amenzile și să înflorească corupția. 

Este clar că veniturile profesorilor sunt sub nivelul nevoilor reale și de aceea ei mai dau meditații. Văd că cei de la ANAF sunt gata să se repeadă pe profesorii meditatori.  Când în România evaziune este un sport național, când gherțoii cu merțane, beemveuri și audiuri nu dau socoteală de unde au aceste venituri care le permit asemenea hărăbăi consumatoare de benzină și motorină, funcționarii ANAF și-au fixat o țintă falsă din profesori. 

Și trec la al doilea subiect, clima. 

Clima cunoaște transformări. Sunt excese vara, călduri, secetă, iernile sunt scurte și nu mai sunt ca pe vremea copilăriei mele, când ningea de Crăciun și se oprea ninsoare la sfârșit de februarie, Acum ninge puțin, în martie!

Văd că un mare subiect este seceta din România. Merg adesea la pescuit și văd câmpurile din jurul bălților, arată splendid. Am fost în județul Olt și am constatat același lucru. Este secetă și deficit de apă în anumite zone, nu pe aici Argeș, Olt, Teleorman Dâmbovița. Probabil că în pericol ar fi porumbul și floarea soarelui. Cerealele, grâul nu au suferit. Am remarcat cum arată câmpul grâu acum, cum îl priveam din tren în Anglia în 1996, doar urma tractorului care a erbicidat! Văd că această fantomă comunistă, numit Daea, inamicul cormoranilor care mănâncă peștii din bălțile, fiicei lui care este patroană în Dâmbovița, promite pomeni agricultorilor. Mulți dintre ei suferă de ipocrizie, nu vor să plătească nimic, vor doar subvenții, dar au automobile SUV cât tractoarele performante din dotare.

Germania plătește nerozia de a opri centralele nucleare la presiunea imbecililor care își zic verzi., dar au încurajat consumul de gaz rusesc pentru energia electrică. Acum revin la cărbune. Dacă ceva trebui interzis ar fi automobilele pe petrol! Trebuie mașini electrice, trenuri electrice, tramvaie. Trebuie să avem grijă de planetă, dar să nu exagerăm în stil Greta Tunberg. Văd că această tânără a dispărut din actualitate. Să-și vadă de învățătură.

Revin la articolul lui Voinescu. Citindu-l pe hârtie m-a zgâriat la ureche folosirea termenului memorizare, după un calc englez. Culmea că ulterior în articol revine la folosirea termenului memorare. Așa că am vrut să intervin pe forumul articolului. Și surpriză am dat de un alt articol, adică mult modificat. Memorizare a dispărut, a apărut un paragraf nou cu memorarea poeziilor lui Eminescu, sau Nichita Stănescu. Și a apărut și un PS care justifică opinia lui cu învățatul pe dinafară, împotriva unor progresiști. Acum sunt supărat. Eu cumpăr revista, din respect pentru, jurnalismul de calitate pe care îl practică revista. Erorile au fost îndreptate pe internet. Așa că aștept o scuză din parte autorului, care este și redactor șef la revistă.

În final vreau să explic poza pe care o afișez postării. Dimineața eu fac mișcare în parcurile din Pitești și într-o dimineață deunăzi am descoperit că un aparat fusese supus violențelor de niște derbedei. Am fotografia aparatul stricat și l-am publicat pe situl Pitești orașul nostru. Ieri venind la sport după o pauză de o săptămână am descoperit că  cei de la îngrijirea parcurilor au intervenit și au reparat aparatul inclusiv adăugare unei pedale care lipsea.  Mă bucur când sesizări de acest fel au ecou și trebuie ca toți să adoptăm o atitudine responsabilă și să sesizăm neajunsuri. 

PS

Aflu din România literară că deviza familiei Ghica a fost Labor omnia vincit improbus a unei familii de aristocrați, care a ajuns meritocratică prin beiul de Samos, Ion Ghica! Ignoram faptul că Ion Ghica a fost revoluționar pașoptist muntean, cu multe demnități publice la începuturile României moderne. Scrisorile către Vasile Alecsandri, importantă operă literară de început a literaturii române te făcea să crezi că și el ar fi fost moldovean.