O enigmă, Rusia și spiritul rus

De câtva timp mă căznesc să înțeleg Rusia și pe ruși. Asta o fac citind Dansul Natașei de Orlando Figes,  un istoric britanic. Acest lucru în contextul actualei agresiuni a Rusiei împotriva Ucrainei.

De ce este Rusia în acest fel, de ce sunt așa rușii? 

Rusia a devenit creștină în secolul X, la 988 în vremea cneazului Vladimir.  Să lămurim niște lucruri. Țarul Petru cel Mare a încercat la finalul secolul XVII și începutul celui de al XVIII-lea secol să modernizeze Rusia. A introdus ranguri nobiliare boierimii ruse. Așa că titlul de conte era din germană Graf, la noi Grof în Ardeal. Iar titlul de prinț este acela de cneaz, cunoscut și la noi din moștenirea slavă. Autorul se întreabă de ce rușii s-au creștinat ortodox. După mine este simplu, Orientul european era sub atracția și prestigiul Constantinopolului. În vecinătatea cnezatului Rusiei Kievene se afla Țaratul Bulgar, primul mare stat slav creștin. El se întindea pe arealul României de azi, fiind în contact cu statul Rusiei Kievene. Pentru ruși a fost simplu. Bizanțul care a vrut să creștineze pe slavii din  Balcani, au tradus Biblia în slava veche, valabilă la bulgari și la ceilalți slavi din Balcani și valabilă și pentru rușii din Rusia Kieveană. Nu numai slavii, au adoptat ritualul ortodox slav, dar și românii au fost integrați acestei ortodoxii slave, inclusiv limba română. Pentru ereziile slave ortodoxia constantinopolitană a fost perfectă, rușii s-au considerat un popor ales. A venit însă năvălirea mongolă și slavii răsăriteni au căzut sub stăpânirea lor timp de vreo trei secole, care a influențat spiritul slav,  cu sălbăticia asiatică. Rusia Kieveană s-a mutat la nord est la Moscova, iar această parte sudică  a intrat în influența lituaniano-poloneză. 

În secolul XVIII marele țar Petru cel Mare a decis că Rusia trebuie să se modernizeze pe sistem vest european. Această modernizare a fost întâmpinată cu opoziție de conservatorismul bisericii ortodoxe, cu ai săi rascolnici, creștinii de rit vechi. Atunci, cum am mai spus, boierimea rusă a primit ranguri echivalent europene. După prăbușirea Imperiului Bizantin ruși și Moscova au avut pretenția să ia rolul acesteia. S-a înființat o Patriarhie Rusă și rușii se considerau popor ales, rușii erau în primul rând creștini. Occidentalizarea a întâmpinat o mare rezistență din partea creștinilor de rit vechi , a rascolnicilor. Rusia lui Petru cel Mare a devenit un stat agresiv imperialist care a început să ocupe zone din Europa de Nord, în primul rând zona baltică. Extinderea statului rus s-a făcut în continuare pe seama Poloniei și a Imperiului Otoman în sud în Crimeea și alte vecinătăți. De la Petru cel Mare s-a consolidat mitul tătucului țar, al stăpânului absolut. De fapt în Rusia, pe lângă nobilimea din jurul țarului, majoritatea absolută o constituiau șerbii care aveau condiții mai proaste decât sclavii din antichitate. Societatea rusă în secolul la XVIII se franțuzise, lucru de care au beneficiat și boierii din Principate pentru deschiderea spre Occident. 

Șocul l-a produs invazia lui Napoleon în Rusia. Dintr-o dată elita rusă s-a trezit și s-a întors spre popor. Decembriștii din 1825 au dat semnalul unui reviriment spre valorile naționale. Din acele mișcări a apărut curentul narodnic care dorea să se îndrepte spre popor ca deținător al valorilor imuabile ale națiunii ruse. De fapt secolul XIX era secolul trezirii sentimentelor naționale. Așa au apărut narodnicii care doreau să se identifice cu mujicii care capătă emanciparea din 1861. Atunci efervescența acestor idei, naționale-narodnice, slavofile, nihiliste, anarhiste, social revoluționare s-a manifestat pe deplin. Purtătorii acestor idei erau nobilii-boierimea liberală, foștii șerbi deveniți mari negustori și industriași care au sprijinit mișcările artistice extraordinare din Rusia. 

Eșecul mișcării narodnice a fost deplin. Mujicii n-au înțeles dorințele acestor intelectuali de extracție nobilă. Ei erau sălbatici, credeau în tot felul de erezii și într-un creștinism mântuitor, erau murdari, bețivi, își băteau nevestele. Singurul care i-a prezentat în adevărata lumină a  fost Cehov! 

Trebuie să recunosc că cam toți scriitorii și intelectualii radicali ruși îmi sunt cunoscuți din studiul limbii ruse din clasa a V-a până întra XI-a, ultima clasă de liceu pentru mine. Toate aceste mișcări radicale au derapat spre acțiuni teroriste care au dus la atentate contra lui Alexandru al II-lea, primul țar reformator și al lui Alexandru al III-lea. 

Regimul absolutist autoritar țarist a dat semne de faliment după Revoluția rusă din 1905, când țarul a fost obligat să se îndrepte spre un regim de tip parlamentar. Premierul Stolîpin a fost cel care a încercat să reformeze statul rus, dar a pierit și el victimă a terorismului revoluționar. 

Marea prăbușire a statului rus s-a petrecut în Revoluția din1917.  Rusia țaristă a pierdut Polonia, Finlanda, Țările baltice, Basarabia în Europa. 

Inițial a fost o revoluție democratică, dar bolșevicii lui Lenin au pus mâna pe putere la Petrograd în 25 octombrie/7 noiembrie. Comunismul leninist mințea cu nerușinare că reprezintă doleanțele marii mase a rușilor. A învins în Războiul Civil pentru că albii au tratat cu dispreț pe rușii de rând. A urmat Stalin care a distrus orice rezistență anti bolșevică. Intelectualitatea, burghezia și aristocrația rusă au dispărut. Regimul comunist bolșevic a înlocuit clasa mijlocie cu activiștii de partid și cekiștii-securiști. Marea muzică rusă din prima jumătate a secolul XX,  Stravinski, Prokofiev, Rahmaninov, Șostakovici sunt produsele epocii ante-revoluționare, pictura lui Malevici, Kandinski, Chagall, de asemenea. În literatură marele poet Maiakovski s-a sinucis. A apărut o intelighenție și o tehnocrație dependentă de partidul bolșevic. A urmat teroarea lui Stalin care a zdrobit orice rezistența anticomunistă. Uniunea Sovietică a devenit o mare pușcărie, Gulagul, unde mase de oameni erau trimiși în zonele cele mai defavorabile climatic și au construit industria de azi din Siberia. Războiul al Doilea Mondial a dat șanse lui Stalin să ocupe toată Europa Centrală și de Est și să impună comunismul. Această victorie obținută cu imense pierderi umane a consolidat mitul poporului rus cuceritor și imperial. Asta am constatat-o eu direct la o rusoaică în Turcia, care spunea că Tezaurul lui Agamemnon, descoperit de Schliemann, furat de ruși de la Berlin este pradă de război!

Prăbușirea comunismului în Europa și în Rusia a dus la prăbușirea URSS și apariția unor noi state independente în Europa și Asia Centrală.

În vremea lui Ielțîn economia rusească a fost confiscată de mari oligarhi, proveniți în primul rând din elita securist  politică. Apoi după Ielțîn a apărut Putin care a anesteziat poporul rus cu o relativă prosperitate. Dacă în vremea comunistă era ideologia și partidul care dominau viața politică și socială a Rusiei, acum Putin și acoliții lui au încercat să reinventeze mitul tătucului țar. 

Iar Putin vrea cu orice preț reînvierea Imperiul Țarist acaparând Ucraina care deține începuturile statului rus.  Asta îl face popular încă între ruși cu toate că armata rusă s-a dovedit un mit. Ucrainenii ajutați de Occident pot să distrugă acest mit. 

Cred că și un nou an 1917 este posibil, pentru că degradarea nivelului de viață în Rusia de azi devine evidentă, inclusiv probleme de pe front.

Aceste opinii sunt personale și se bazează pe istorie și realitățile de azi.

În final vreau să amintesc de vizita lui Orban Viktor în România.  Își permite că știe că drumul românilor spre Occident trece  prin Ungaria. Să afirmi că ungurii sunt o rasă pură este o mare imbecilitate. Inclusiv Ștefan cel Sfânt fondatorul statului maghiar vorbea de beneficiile națiilor conlocuitoare. Un studiu genetic arată asemănarea dintre români și unguri. Orban nu știe că maghiarii războinici au cucerit această zonă geografică și s-au amestecat cu români, slavi și germani? Marii lideri ai Revoluției Maghiare din 1848, Kossuth și Klapka erau slovaci, Petofi era sârb. Ceea ce face acum Orban este o jignire a maghiarimii el devenind sluga lui Putin, alt fascist periculos. Ceea ce susține Orban este un scuipat pe națiunea maghiară.