D'ale blogului şi d'ale internetului

Observ că postarea mea legată de afacerile public private ale preşedintelui au avut mare succes, a fost citită de multe persoane!

Nu ştiu ce a determinat treaba asta, să fie titlul, oare?

Am să vă spun că sunt citit în primul rând acasă, dar sunt cititori numeroşi din SUA, Germania, Canada, Franţa, Belgia, dar şi din Rusia, Ucraina, şi chiar Indonezia. 

Asta nu are decât să mă bucure!

Sunt de acord cu cei care spun că internetul este ieşit de sub control. Forumul unde cititorii pot posta opiniile a devenit un loc de nevizitat. În principalele ziare care sunt on-line nu poţi posta o opinie, eşti imediat înjurat, luat la mişto. Am încercat tentative de polemică, dar eşti imediat pus la punct mitocăneşte, cu mojicie! Aşa că am renunţat să mai postez păreri unde editorialiştii, bloggerii ziarelor îşi afişează opiniile. Acolo sunt nişte piraţi ai forumului care se apostrofează reciproc, se înjură, sau porcăiesc, indifierent şi fără legătură cu esenţa articolului publicat.

Mult mai bine stau lucrurile la revistele culturale, cu ştaif, unde nu-şi permit să posteze idioţii. Însă este o excepţie, unul nea Mărin de la Observator cultural, care debitează chestiuni confuze folosind şi transpuneri ale literelor româneşti fără diacritice, care pe mine mă deranjează foarte tare.

Pe platforma Contributors când postez opinii în contra la articolele lui  Tismăneanu, acesta este foarte iritat şi mă invită să citesc pe alţii, parcă postările sale dedicate doar celor cu encomioane şi admiraţii entuziaste. Este şi aici o incapacitate a polemicii şi a dialogului, dar oricum disputa se află în limite civilizate!

Este păcat că pe forumuri unde aştepţi idei şi opinii inteligente dai de o hazna a nesimţirii, indiferent de partizanatele arătate!

Cred  că şi replicilie şi disputele între forumişti ar trebuie moderate şi şterse şi păstrate opiniile privind esenţa articolului. 

De fapt forumul are acest scop, să arate că cititorii sunt la fel de inteligenţi ca autorii!

P.S. Am o nevoie irepresibilă să mă laud şi să mă dau mare!
Dilema veche mi-a publicat cu promptitudine replica la articolul d-lui Pleşu din numărul care tocmai a trecut!
Cumpăraţi şi citiţi...
Mă tem că orice scriu acolo o să pară publicabil şi voi deveni colaborator permanent! Hahaha.....