Sociale, dar mai ales politice

Ca de obicei, găsesc teme interesante de comentat în Dilema veche.

Sociologul Vintilă Mihăilescu comentează cum stăm cu clasa mijlocie în România şi în lume. După cum se văd oamenii se pare că această clasă mijlocie este mare în Asia şi Africa şi mică în America de Nord şi Europa! Chestiune de imagologie, cum se văd de fapt oamenii! Definiţia clasei mijlocii este dată de faptul că un membru al middle class este acela care după ce suportă toate cheltuielile necesare existenţei îi mai rămâne o sumă cam o treime din ce câştigă să facă ce vrea muşchii lui. 

Un prieten stabilit în Germania la începutul lui '90 mi-a spus despre o realitate din noua sa patrie, acolo nu sunt oameni săraci!

Recunosc că luat după definiţia strictă, nu aş fi din clasa mijlocie, dar eu şi Adriana, tineri pensionari reuşim să economisim ceva ca să putem merge la mare în Grecia şi un pic în Tirol şi pe la Viena. Anu' ăsta am fost pe capul prietenului Mircea în Germania, ştiţi doar? Şi a fost tare frumos! Ne-am oprit şi la Viena, care este un loc unde românul cu astfel de posibilităţi se simte foarte bine! Dar nu despre clasa mijlocie vreau să mă refer, ci la marginali! 

Mă izbeşte zilnic în oraşul meu vederea năpăstuiţilor sorţii. Imaginea asta nu era aşa de evidentă înainte de revoluţie, doar ţiganii cerşeau, acum cerşesc şi te întristează majoritarii. 

Au apărut aurolacii care sunt acum oameni maturi, au format familii şi au copii. Dar sunt drogaţi la vedere şi ar trebui adunaţi şi duşi undeva unde să se trateze şi să desfăşoare activităţi utile sociali. 

Alţi cerşetori sunt bătrâni veniţi de la ţară, care acceptă orice, nu neapărat bani.

Cei mai simpatici şi acceptabili sunt cei care scormonesc prin gunoaie, ei nu cerşesc, ei reciclează!

Ar trebui ca ONG-urile care desfăşoare acţiuni sociale să se implice serios şi cel mai mare ONG care este Biserica să se ocupe serios de năpăstuiţii şi oamenii în nevoie!

Un articol interesant ne propune Cristian Ghinea, este vorba de un denunţător! Această calitate a personajului ne trezeşte amintiri rele şi frisoane. Dar acum când lumea este liberă şi securitatea nu te mai poate lua la întrebări şi la omor este altceva cu denunţătorul.  Este adevărat că procurorii băsişti suplinesc cu brio pe foştii securiştii în cazuri care duhnesc politic. Însă acest denunţător l-a băgat la apă pe coruptul primar de Vâlcea. A fost judecat şi a primit puşcărie cu suspendare, sugerând denunţătorului că el este încă primar!  Cred că instituţia denunţătorului este necesară în cazurile în care se încalcă legea şi când tot felul de gherţoi infractori îşi fac de cap, oameni cu funcţii în administraţie pe care le transformă în vaci de muls se lăfăiesc cu obrăznicie şi tupeu. 

De fapt, pentru anumite ţări şi civilizaţii oricine observă nişte încălcări ale legii sau infracţiuni este educat să raporteze imediat autorităţilor! Este nemţoaica care păzeşte ca strada să arate bine şi normal! Amicii ştiu bine de ce!

Sever Voinescu povesteşte despre structura de clan pe care o au partidele! Are şi nu dreptate. Liderii partidelor ajung aceia care se impun prin calităţi evidente, doar bietul Geoană nu se ştie cum a ajuns şef la PSD, după ce Iliescu l-a caracterizat de ... prostănac! 

Isteria mediatică declanşată de ezitarea lui Antonescu s-a fâsâit complet.

Spre surpriza şi neplăcerea jurnaliştilor porniţi, Antonescu a cerut în conferinţa de presă demisia imediată a lui Traian Băsescu după relatările privind tupeul şi aroganţa cu care se foloseşte de instituţiile statului în afaceri personale cu iz penal! S-a declarat de asemenea de acord cu formarea comisiilor de investigaţii ale Parlamentului, dar ulterior şi-a arătat  neîncrederea că rezultatele acestor investigaţii vor fi folosite de către procurorii băsişti ai DNA.

Aici este problema, justiţia trebuie curăţată de astfel de procurori politizaţi!