grupurile de dialog

În primul rând aş vrea să vă mărturisesc o constatare, cea mai citită postare a fost cea despre avionul căzut în munţi. Cred că evenimentele dramatice stârnesc în cel mai înalt grad interesul!

Democraţia presupune dialog. România de azi şi se află într-un deficit de dialog, acesta este suspendat pe falia creată între societate şi intelectualii publici.

Citesc de ceva timp intervenţii pe platforma contributors.ro. Acolo se produce ceva grav, la fel ca şi în revista 22. 

Ambele sunt aprovizionate cu opinii a unor intelectuali care se vor publici şi care fac parte din grupuri care ar încerca dialogul social, dar suferă de o surzenie acută! 

De la formarea GDS acesta s-a comportat nu ca o deschidere, ci din păcate ca un grup elitar, condescendent cu societatea românească. Într-un fel trăiesc mentalitatea Junimii, o invenţie a intelectualităţii şi aristocraţiei ieşene. Junimiştii însă urmăreau luminarea poporului, chiar dacă erau boieri sau academici de extracţie burgheză. 

GDS nu a urmărit dialogul, ci a dorit impunerea unei elite care să fie influente. Oameni de inteligenţă sclipitoare s-au alăturat acestui proiect, cum se spune acum. 

El a avut un oarecare succes în anii 90. Era nevoie ca intelectualii să se implice în societate, să nu stea pe margine, să acţioneze. Singurul partid care încerca mobilizarea intelectualilor în acţiunea politică a fost Partidul Alianţei Civice (PAC). A fost un eşec, pe care-l cunosc în amănunţime. Motivele sunt multe, unii au preferat să stea pe margine, alţii să privească mefient politica, iar alţi să se comporte cameleonic, precum Andrei Pleşu, care a pornit dinspre stânga în 90 şi acum să fie un apostol al dreptei, care dreaptă? Mai trebuie lămurit!

Traian Băsescu a utilizat cu extremă isteţime această vanitate superioară şi prostească a intelighenţiei româneşti şi a ademenit pe unul dintre aceşti elitişti în curtea sa! 

Pentru mine rămâne în continuare o stupoare cum Andrei Pleşu tratat la modul cel mai golănesc şi de derbedeu de port de către TB, continuă să-l simpatizeze! O fi vreun sindrom Stockholm, sau mai ştii? Sau o fi plăcerea şi abluţiunea cathartică a unor rasaţi intelectuali să fie îngălaţi de mizeriile şi înjurăturile unui nemernic? 

Pentru că trebuie să constat că există în societatea românească încă indivizi sub farmecele rele ale unor ipocrizii şi minciuni incredibile. 

Volodia T. şi alţii au luat iniţiativa de a blama pe inamicii mediatici, recte Antena3, ai lui Traian Băsescu şi au strâns vreo 500 de jurnalişti sau cam aşa ceva care au semnat acest protest univoc. 

Unii dintre jurnalişti cunoscuţi nu s-au raliat şi de atunci s-a stârnit furtuna. 

În ultimul timp Volodia T. nu mai este în stare să scrie articole de analiză politică, face doar liste de nume prestigioase în care să se include. 

Anexează oameni şi personalităţi care cădeau sub  pumnul său critic, prin anii 90, acum când l-a făcut TB om de dreapta, sau îi stucheşte pe toţi care nu vor să adere la lista martorilor lui Băsescu, cu violenţă stalinistă.

Ba da, a scris un fel de ipoteză contrafactuală, orwelliană despre Nicolae Ceauşescu, de azi 26 ianuarie 2018, la matusalemica vârstă de 96 de ani!

Ar fi continuat să fie preşedintele RSR, cu Nicu prim ministru şi secretar general PCR. Şi ca să actualizeze îl făcea şi pe Adi Năstase ministrul justiţiei.  

Dar România nu-i Coreea de Nord, românii şi presiunea externă îl trimitea la lada de gunoi a istoriei oricum, cu ajutorul neprecupeţit al securiştilor, care azi domină economia. 

România este altfel şi destul de normală, chiar dacă nu-i pe gustul unora şi nu acceptă populiştii de extracţie putiniană.

Orbirea celor din caricatura penibilă care este lista de 500 a lui Volodia T., pe care acesta a asemuit-o cu Carta 77, jignind memoria rezistenţilor cehoslovaci, se observă de la o poştă!

Predica lui Volodia T, Sever Voinescu şi alţii este autistă, nu se adresează celor mulţi, nici măcar intelectualilor oneşti. 

Aceşti 500 de la B1tv sunt nemulţumiţi de popor cum am constatat cu stupoare prin forumurile de la Contributors. O soluţia ar fi să schimbe poporul. Mai greu să anuleze pe români, eventual să găsească alt popor care să-i merite. Şi în acest caz vor pierde tot, în afară de accent, evident!

Dacă societatea românească  doreşte să se vindece de aceste sechele, iniţiatorii de proiecte sociale trebuie să intre în dialog cu oricine, eventual şi cu poporul!