Când eram tineri

Astăzi m-am revăzut cu Mihai şi mi-a dat un autograf pe cartea lui.

Cartea lui Mihai mi-a amintit de vremea anilor '80. Cartea lui, filmul American Hustle şi filmul lui Daneliuc, Croaziera mi-au readus în memorie acele vremuri.

Eram la vârsta de vreo 30 de ani, eram într-un maxim de forţă, creativitate intelectuală şi deplinătate fizică. Purtam barbă şi părul lung. La fel ca personajele filmului american, care se petrecea exact în aceeaşi perioadă.

Tocmai terminasem cea mai importantă realizare a activităţii mele profesionale, punerea în funcţiune a reactorului nuclear de cercetări de la Piteşti.

Eram într-o vreme extraordinară din punct de vedere intelectual şi al vivacităţii, nu aveam obligaţii, nu mă lega nimic şi eram foarte fericit că realizasem lucruri importante.

Filmul lui Daneliuc mi-a readus în memorie ipocrizia imensă şi cinismul autorităţilor comuniste. Orice recompensă era de fapt o bătaie de joc, precum croaziera pe Dunăre, unde fruntaşii utecişti sunt puşi la chinuri, să tragă la rame, nu să se bucure de privilegiul tinereţii. Orice încercare a tinerilor de a se distra este amendată de activistul din film, scârboasă creatură de care am avut parte cu asupra de măsură în acea vreme.

Dar asta a fost nimic! Dacă erai batjocorit, obligat la minciună şi ipocrizie, încă nu erai condamnat şi la foame şi frig. Atunci când am ajuns prima dată în scopuri profesionale în străinătate,în 1977, adică o deplasare de o săptămână în URSS şi am văzut realităţile comunismului victorios m-am speriat şi am zis măcar asta nu se întâmplă şi în RSR! Intrând la Dimitrovgrad, pe Volga într-un magazin am strigat precum Ţopescu: Gooool!

Într-o alimentară nu găseai nimic! Măcar atunci în România socialistă nu era o problemă cu mâncarea. Nu ştiam imbecilul de mine că va deveni asta o realitate normală din 1980 încolo!

Cu apoi în vizita în Cehoslovacia din 1983 eram fascinat de plenitudinea produselor magazinelor pragheze şi a abordării amabile a vânzătoarelor.

Căci în din 1980 Ceauşescu a inventat noi chinuri, dacă erai anulat ca personalitate, că nu puteai să ai opinii, doar să repeţi ca un papagal al minciunilor comuniste, acum lipsurile alimentare şi chinurile frigului din case parcă le inventase ca  să anuleze personalitatea şi umanitate şi să te transforme în animal. Ăsta era prototipul omului nou din iepoca de aur a socialismului socialist. Pentru că dacă securiştii şi trepăduşii de partid se puteau aproviziona corespunzător prin reţele speciale, poate aveau şi reţele de combustibil pentru automobil, dar şi pe ei frigul şi lipsa electricităţii îi lovea în mod democratic ca pe noi toţi pulimea. 

Cu Mihai şi Ioana ne-am reamintit viaţa în garsonierele din cartierul Găvana, din imensul bloc cu 10 etaje cu 6 garsoniere pe palier şi patru scări, deci 240 de proprietari! Un furnal, o uzină, în care mi-am petrecut cei 10 ani de viaţă de tânăr celibatar, între 28 şi 38 de ani! Ioana, vecina mea de vis-a-vis îşi reamintea cum auzea prin uşile dintre noi ardoarea argumentaţiei noastre anticeauşiste şi că i-a fost teamă să ne avertizeze că am putea fi auziţi şi de alte urechi. Nu ne păsa! Pe noi ne viola la serviciu, direct şi nemijlocit securistul de intreprindere!

Ce vremuri frumoase, ce idealuri aveam, cât detestam sistemul! 

Dar eram tineri şi plini de energie. Unii dintre noi au scăpat şi ne-am bucurat pentru ei.

Toate astea m-au determinat pe mine să mă implic în politică după 1989. Fără nicio dorinţă de parvenire şi plin de idealuri şi candoare. Şi nu-mi pare rău, dacă societatea de azi este mai bună ca atunci, am şi eu o mică contribuţie. Si în mod sigur azi trăim mult mai bine ca atunci!

Revăzând-mi azi prietenii şi colegii suntem aproape toţi pensionari. suntem mai în vârstă cu părul albit şi probabil mai înţelepţi.  Şi culmea, astăzi prin oraş am revăzut destui foşti colegi de serviciu şi prieteni.

Când însă prietenul meu Radu îmi arată din când în când azi foste amoruri de-ale lui, a fost mare crai, el fiind cu 10 ani mai vârstnic, mă bucur, fetele mele parcă arată mai tinere! 

Nimeni însă nu poate să-mi fure nostalgia şi amintirea uneia din cele mai frumoase perioade a vieţii mele!