Despre buna înţelegere într-o comunitate

M-am hotărât să scriu cele ce urmează sub impresia lecturii cărţii de memorii a lui Ion Ianoşi, Internaţionala mea şi a filmului Last Vegas. Ele au în comun ceva cu amintirile mele din copilărie.

M-am născut şi am crescut într-un oraş destul de cosmopolit! 

Cred că doar Bucureştii, Iaşii şi Constanţa să fi deţinut un astfel de cosmopolitism în România veche. Explicaţia pentru Ploieşti este dezvoltarea industrială de la sfârşitul secolului XIX.

Pe strada mea locuiau şi câţiva care aveau nume neautohtone.

Eram prieten în prima copilărie cu Miki Brenner, evreu venit cu familia din Bucovina austriacă, care vorbea germană cu bunica.

Pe stradă stătea un băiat mai mare,  numit Santini, descendent probabil din italienii zidari veniţi în România la invitaţia lui Carol I.

Mai stătea pe stradă o familie cu nume ucrainian Crahmaliuc, iar vecinul nostru era avocatul Zingrilara. Era nume străin cu rezonanţă credeam italiană, dar fusese înmormântat în cimitirul ortodox Bolovan din Ploieşti, unde odihnesc şi părinţii mei. Internetul mi-a rezolvat problema, numele este grec, exista prin secolul XVIII un negustor grec din Izmir, cu acest nume. 

Mai era şi colega şi prietena sor-mii care era pe jumătate poloneză, mama şi bunica fiind stabilite aici de pe vremea refugiului din 1939. Cea mai bună prietenă a sorei mele în şcoala generală a fost  Paula Iosif, emigrată pe la începutul anilor '60 în Israel.

Dacă stau să-mi aduc aminte în liceu erau încă destui care să mai poarte nume cu rezonanţă străină, în primul rând evrei. Cum nume de acest fel cu rezonanţe evreieşti şi ungureşti întâlneai predilect la olimpiadele de matematică.

Mai am avut şi experienţa multietnică din Avrigul matern unde convieţuiau în bună vecinătate românii şi saşii. Eram prieten în copilărie cu singurul ungur aflat acolo, venit în vacanţă de la Cluj la un unchi. Îmi amintesc că a fost singurul care şi-a luat permis de pescuit, de teama maturilor care ne alergau pe râu ca pescuiam ilegal!

Aceeaşi atmosferă o descopăr şi în amintirile lui Ianoşi, crescut într-un Braşov multietnic, în care convieţuiau, români, saşi, unguri şi evrei. Evreii erau cei mai proaspeţi, veniţi din tot imperiul austro-ungar, cu legături puternice la Viena şi Budapesta. Lingvistic erau în primul rând unguri, dar ştiau la fel de bine germana vieneză şi după 1918 au trebuit să înveţe şi româneşte.

Opinez că această atmosferă interetnică a fost favorabilă şi benefică, după cum se observă în filmele americane cu subiect newyorkez. Acolo structura foarte rezistentă social şi convieţuirea armonioasă o dă comunitatea etnică diversă din cartiere precum Brooklin. Asta creează şi o competiţie care dă rezultatele mirabile ale societăţii americane.

Cred că coabitarea într-un astfel de mediu cosmopolit este mult mai bună din punct de vedere social, decât viaţa într-o comunitate cu o singură etnie, care poate conduce le excese naţionaliste. 

Vremurile au trecut, evreii au plecat demult, la fel şi saşii, au mai rămas ceva unguri. Cred că nici Ploieştiul nu mai are aerul ăla cosmopolit. Am destui colegi şi prieteni răspândiţi în toată lumea, care şi-au luat lumea în cap din acuza regimului comunist. Şi din cea fost este doar o amintire. 

În acelaşi timp Ardealul rămâne cel mai deschis înţelegerii multietnice datorită tradiţiilor încă vii de înţelegere în pofida unor migraţii masive de români din  Regat.

Am observat în Braşov că exemplul de civilizaţie a predominat, chiar dacă mulţi din cetăţenii acestui mare oraş transilvan, nu-şi au rădăcinile aici. 

Cred că pentru România pierderea masivă de minoritari şi în ultimul timp de români get beget nu ne este favorabilă şi mi-ar părea bine ca România viitorului să redevină o ţară de imigraţie, chiar dacă asta ar trezi suspiciunea românilor verzi!