Profesori, învătământ, meditaţii şi altele

De un timp văd pe ecrane, la televiziunile de stiri la tocşou un individ care se prezintă ca profesor universitar, cu un nume cu rezonanţe germanice, dar care este scris româneşte fonetic. Aflu că este originar din Dâmboviţa, ar preda pe la o facultate mecanică din Universitatea Politehnica Bucureşti şi că este preşedintele Sindicatului din Învăţământul Superior.

Tipul este prezent democratic la toate televiziunile, de la Antena3 la B1tv. Şi-şi dă cu părerea despre toate, nu numai în probleme speciale de rezistenţa materialelor, unde ar trebui să se priceapă!

Este perfectul echivalent al păreriştilor care aglomerează emisiunile acestor televiziuni, care m-au determinat să renunţ sau să zapez aceste interesante pubele jurnalistice.

Aşa că numitul Hadăr nu mă reprezintă, fiind şi eu profesor asociat UPB. Mi-e silă de părerişti, ca ăsta şi de alt ciudat numit Vlaston, gurist pe la televiziunile băsiste, sindicalist şi fost profesor de matematică!

Vorbind de televiziuni pubelă am urmărit cu greaţă diatriba "colonelului" Turcescu la B1tv la adresa Antenei3, de care nu se deosebeşte decât prin faptul că ei sunt martorii lui Băsescu şi ăilalţi caută prin gunoaiele aceleaşi familii să-l dea în gât pe prezident. 

Este foarte jenant să acuzi de mahala pe alţii, când B1tv, unde Turcescu este năimit a comis cea mai mare grozăvie împotriva conaţionalilor din Basarabia prin jegul numit Banciu. Să-i crape obrazul de ruşine acestui avorton jurnalistic care îşi câştigă arginţii murdari la postul care-l idolatrizează pe Băsescu, cel mai iubit român în Basarabia şi care vrea să-i şi unească cu noi, vor nu vor cei dintre Prut şi Nistru!

Învăţământul românesc este zguduit de cazul Blându, o învăţătoare care ar trebui tratată cu un pic de puşcărie, pentru limbajul şi corupţia obraznică pe care o practică. Şi eu îmi amintesc că parcă aduceam flori Doamnei, anii cincizeci, ulterior Tovarăşa, anii şaizeci-optzeci! Dar cam atât. Când am văzut-o pe la tv pe această madamă, am crezut că respectiva este şefă de tractir, nu de after school!

Că învăţământul nu mai este ce era pe vremea când am fost elev, între 1956 şi 1967 asta o constat şi eu cu studenţii mei, care au mari probleme de cum scriu, doar fetele scriu lizibil, restul parcă ar fi studenţi la medicină când iau notiţe sau scriu reţete pentru pacienţi! 

O discuţie care s-a redeschis este şi cea a meditaţiilor.

Un prieten care este un om din sistem, de 40 de ani şi îmi spune că meditaţia este ca un fel de antrenament pentru sportivi.

Unde devine imorală este când meditatorii sunt profesorii din şcoală al copiilor şi-i notează după meditaţii.  

Şi eu ştiu că meditaţiile au avut o epoca de aur după 1975 până în 1989. Olimpici la matematică luau meditaţii. Doamna Aspasia Vasiliu, directoare liceului meu declara oripilată că pe vremea noastră de la începutul anilor 60 nu se purtau meditaţiile, chiar cu câteva zile înainte de marea prăbuşire din Decembrie 1989. Unde se justifică este la limbi străine!

Draga de Mere Clarisse, vecina mea şi profesoara Monicăi Lovinescu la Notre Damme de Sion (actualul Pitar Moş) dădea meditaţii de Franceză şi Germană. Cine făcea cu ea, intra indiscutabil la Facultatea de Limbi Străine, cu sediul în fostul ei Pension!  

Probabil că este singura sursă de suplimente financiare pentru profesorii plătiţi destul de mizerabil!

Învăţământul românesc este într-o perioadă de cumpănă, unii spun că produce tâmpiţi, colegii emigraţi cu copii aveau surpriza că această şcoală în degringoladă producea elevi mai buni decât cei de-o seamă din spaţiul nord-american.

Vintilă Mihăilescu spune că tradiţia prestigiului la români o dau  intelectualii umanişti, asta în perioada interbelică.

Uite că pe vremea comunistă când mi-am completat eu studiile au predominat inginerii, sunt şi au fost destui fără aplecare, fără chemare, care au vegetat prin diverse birouri, buni de glume şi de bârfe şi mai puţin de inginerie!

Că acum trendul s-a inversat şi că analfabeţii invadează universităţile particulare trebuie să ne pună pe gânduri.

Eu constat cu oroare că o semianalfabetă, bună florăreasă, este master de Drept şi se autointitulează avocat. Săraca individă, altfel bună afaceristă, vrea să pozeze în altcineva, dar de vină sunt  cei care au condus învăţământul românesc.

Trebuie construite norme clare şi clasificări anuale ale învăţământului. 

Iar părerile lui Băsescu despre acest domeniu sunt de dat la gunoi!