Amestecate cultural politice

Am văzut un film pe care nu l-am văzut la timpul lui, la Biblioteca Italiană, film premiat la Cannes în 1970. Este vorba de filmul  Indagine su un cittadino al di sopra di  ogni sospetti – Anchetă asupra unui cetățean în afară de orice suspiciune. Este un film din care astăzi mi se pare complet anacronic.

Regizorul filmului, Elio Petri, ca și actorul principal, formidabilul Gian Maria Volonte erau oameni de stânga, comuniști. Și filmul are ca temă faptul că unii sunt deasupra legii, chiar dacă sunt crimnali precum, comisarul de la Omucideri interpretat de Volonte.

El își ucide amanta Augusta Terzi interpretată de excelenta actriță braziliana Florinda Bolkan.

Este un film despre caracterul represiv al societății capitaliste, Comisarul trece la Serviciul politic care urmărește pe stângiști, comuniști, maoiști, etc și și din acest motiv este deasupra oricăror bănuieli. Este un film care se vrea satiric, dar pe mine m-a melancolizat.

Am înțeles că Volonte a abandonat in 81 partidul comunist, niciodată nu-i prea târziu.

Este singurul film pe care l-am văzut de la cap la coadă, restul filmelor de azi nu le mai pot urmări.

Aștept cu mare interes The Capture, un serial BBC. Seamănă cu The Bodyguard și alte seriale excelente britanice. În The Capture ideea principală este că ceea ce vezi și auzi nu este ceea ce este de fapt!

Un militar este acuzat că a împușcat un jihadist afgan fără motiv, dar este scăpat de un expert care arată că sunetul a fost întârziat și că el a dat un avertisment de apărare pentru că jihadistul voia să-i omoare.

Dar lucrurile iau o întosătură dramatică, din imaginile de pe camerele  din Londra CCTV apare că ar fi molestat-o pe avocata lui, deși el susține că ea a luat autobuzul.

Se pare că sunt implicate servicii secrete care au intersul să-l distrugă pe soldat. Este de abia episodul trei, totul este dubios și neclar și aștept nerăbdător finalul.

Și acum să trecem și la realitățile și actualitățile politice din strict actualitate internă.

Cel mai important eveniment care ocultează de fapt depunerea candidaturile prezidențiale este declararea lui Băsescu ca om al securității.

Gușă declară că el și Voiculescu nu sunt turnători, ei au fost securiști, după cum le arată cariera. Avem un turnător, securist care ne-a fost 10 ani președinte! Nu știu cum o să reacționeze Toader Paleologu în calitatea de candidat al unui securist?

Alt eveniment la fel de important a fost că doamna Kovesi a fost votată în comisia amabasadorilor UE COREPER cu 17 voturi din 22 și este aproape sigur viitorul Procuror European. Foarte important ambasadoarea Luminița Odobescu a votat pentru Kovesi la cerința președintelui Iohannis, nu l-a ordinul lui Dăncilă. În fond Iohannis răspunde de politica externă a României, Dăncilă poate avea doar păreri, păreriste. În rîndul PSD și nu numai, asta a trezit o vădită îngrijorare, toți cei care au escrocat fonduri europene se tem. Duamna Veorica Dăncila s-a dat în petec și a vorbit în legătură cu Kovesi ca despre prezumția de vinovăție, din acuzele unor gunoaie care poluează justiția. 

Barna, gafeurul USR/PLUS a spus despre Iohannis că s-a comportat în legătură cu țara ca un pompier, iar pompierul Iohannis i-a replicat că a fost un pompier atomic în lupta cu focul pe care l-a pus PSD țării.

Oricum o profesiune onorabilă în comparație cu doamna Dăncilă care este pe de lături cu românii. 

PSD dă semne că se scufundă, se așteaptă să treacă moțiunea de cenzură și PSD să devină nesemnificativ.

PS Azi am văzut la cinema un film interesant! Se numește Transit și este inspirat dintr-un roman de Anne Seghers. Regizorul german are ideea de a situa drama unor refugiați politici precum autoarea în timpul războiului în Franța de azi. Povestea se petrece la Marseille, unde refugiații caută să scape de prigoană și internarea în lagărele de concentrare prin emigrarea în Mexic. Plecarea se face cu vaporul din acest oraș. Totul dă impresia unei atmosfere de teroarea, nu sunt germani, dar sunt invocați. 
Georg (Franz Rogowski), un refugiat german antifascist trebuia să dea niște scrisori la Paris unui scriitor, dar acesta murise. Pleacă la Marsilia și aici primește viza de Mexic în locul scriitorului. Acesta este căutat cu disperare de soția lui Marie (frumoasa Paula Beer), care-l părăsise și se cuplase cu un medic german refugiat. Reușește să facă rost de vize de tranzit prin SUA lui și una lui Marie. În ultimul moment o lasă pe Marie să ajungă la vapor în port și se întoarce și îi dă biletul lui doctorului. 
Ideea lui este să treacă Pirineii spre Spania. La un bistro în timp ce-și bea paharul de rouge i se pare căo vede pe Marie. Se duce în port să verifice și află că vaporul a lovit o mină și s-a scufundat.
Film trist  și cu actori buni și ideea trăznită de a muta drama refuigiaților politici și a evreilor în Marsilia zilelor noastre.