Dan Barna

Apariția USR a stârnit nedumerire inițial. Partidul fondat de Nicușor Dan avea un scop civic de a proteja Bucureștiul de rechinii imobiliari. El a răspuns și unei cerințe a societății, mai ales a tinerilor, care aveau nevoie de o alternativă la PNL în lupta contra PSD.

Asta în condițiile în care PNL nu a fost în stare să exploateze victoria lui Iohannis. Tinerii votanți care au inundat centrele de vot din diaspora simțeau că nu sunt suficient reprezentați.

În 2016 USR a avut un succes destul de important intrând pentru prima oară în parlament. Ca orice partid românesc a suferit tensiunile inerente. În primul rând a apărut disputa între gruparea conservatoare a lui Nicușor Dan și a celorlalți mai progresiști.

Din aceste frământări a rezultat un nou lidership sub conducerea lui Dan Barna. Partidul a evoluat, sunt unii parlamentari și purtători de cuvânt simpatici sau mai puțin, depinde de gust, însă europarlamentarele i-au propulsat extrem de serios ca o alternativă. Au ieșit pe locul trei la o mică distanță de PSD. Pentru că perioada începută cu 26 mai 2019 va continua cu prezidențialele din toamnă, locale și parlamentarele de anul. Și apariția partenerului PLUS a creat sentimentul că această alință are șanse. 

Așa că s-a negociat ca USR/PLUS să aibă un candidat prezidențial. Chiar dacă Cioloș părea o alternativă mai bună, el însă în fața lui Iohannis avea problem și atunci Barna este candidatul. 

Din acest moment Barna  parcă a suferit un sindrom de lua-o pe ulei. Sindromul broaștei lui La Fontaiane care a vrut să se umfle ca să fie la fel ca boul, până s-a spart.

Așa face și Barna se sparge în figuri. 

Prietenul meu RV a observat că Barna nu te privește direct, i se mișcă ochii în cap, lucru ce ar trăda nesinceritate. Însă nu asta este important, declarațiile sale au fost care mai de care mai controversate!

O altă problemă este și neparticiparea USR/PLUS la guvernare în condițiile în care PSD a rămas singură, fără ALDE și poate părăsi guvernarea fără majoritatea din Parlament. Politica aceasta a coiului, participă dar nu se bagă poate avea repercusiuni și a fost contrazis de partenerul Cioloș care dorește ca alianța să participe la guvernele post Dăncilă - PSD. Alianța susține în primul rând alegeri anticipate, foarte greu de realizat din cauza celor două căderi ale guvernelor care ar urma lui Dăncilă. Acesta pe motivul că parlamentarii nu vor să renunțe la un an de stat degeaba pe bani buni în Parlament, în condițiile în care cam jumătate din pesediști nu vor mai prinde aceste locuri de parlamentari. 

Că eu am avut impresia că Barna bate câmpii nu ar fi ceva, dar am văzut că și Stelian Tănase, unul din puținii analiști politic destul de obiectiv a constatat că Barna debitează doar prostii în campania prezidențială.

Moise Guran, un partizan userist dovedit a recunoscut că Barna inițial își dorea să devină primar la Sibiu, și el este tot sibian și un pic mai înalt decât înaltul Iohannis. Adevărul este că Barna dovedește, pe lângă lipsa de carismă și capacități limitate de politician provincial. 

Tâmpenia cu alegerea președintelui USR acum în plină campanie prezidențială a transformat USR într-un butoi de pulbere care este gata să facă explozie, Barna fiind aspru criticat de concurenta la președinție Cosette Chichirău. Barna a fost ales de mai pțin de o treime din membri. Barna continuă cu tâmpeniile și și-a pus în cap și pe ungurii printr-o declarație controversată cum că alegerile nu vor mai avea vreo semnificație legată de reprezentarea naționalităților minoritare. 

După mine Barna ar face un lucru bun să renunțe la prezidențiale, pentru ca USR/PLUS să-și păstreze șansele la celelalte alegeri viitoare.