Amintiri din studenție - Costinești

Cel mai important eveniment al vacanțelor de student era să mergi la mare la Costinești.

În anul doi, în 1969 am revenit, de data aceasta cu mai mulți colegi de facultate. Erau cred și câțiva blatiști, chestie normală. Se mai construiseră alte clădiri pentru cazare, tabăra se extinsese, dar mai era noroi.

Exact atunci mă întâlnesc pe o alee cu un om tânăr pe la 40 de ani, care mă întreabă cum mă simt în tabără și eu în slip mă trezesc cu niște aprecieri critice. Peste câtva timp, unul din colegi care avea relații cu șefimea taberei ne-a spus că se plângeau că un nebun s–a plâns de condițiile de cazare lui Ion Iliescu, șeful UTC, nebunul eram eu!

Ba într-o dimineața, după o noapte de nesomn pe la discoteci, sau pe la bar Eforie Nord ne treziseră niște mahări uteciști pe care i-am băgat în pizda mă-sii pentru deranj.

Cea mai simpatică și ciudată întâmplare a fost escapada la Mamaia. Dimineața toată gașca ne-am îmbarcat în autobuzul de Constanța, eu eram dealerul grupului în sens că negociam să facem blatul cu autobuzul. Ajungem cu troleul în Mamaia și ne așezăm la o terasă. Lângă noi un individ se trudea să se converseze foarte aproximativ cu un neamț pe limba lui. Enervat că individul era pe de lături l-am abordat eu în engleză și fericit neamțul îmi răspunde. Tipul era după un divorț dificil și alesese să se dreagă la noi, pe meleaguri românești dobrogene. De fapt o ochise pe colega noastră Suzana, care era o tipă planturoasă, pe gustul nemțului. Și veselie mare, tipul ne cinstește cu niște coniace, ca apoi ne invite la el la hotel, la masă. Mergem la restaurantul hotelului unde mânca și cum zice cetățeanul turmentat: dă-i cu bere dă-i cu vin, m-am turmentat și eu. Ospătarul care ne servea ne-a înjurat urât că profităm de bietul neamț, ca toți băieții turnători, verificați de secu. După masă și un tur obligatoriu pe la shop unde am primit de la neamț ceva cadouri am plecat voioși la Siutghiol, unde colegii au vrut să meargă cu vaporașul. Eu care eram mangă, m-am poziționat sub un pom și-am dat la aghioase. Mă trezesc într-un târziu, singur cuc, colegii la fel de veseli uitaseră de mine. Eram fără un sfanț, doar cu punga cu cadouri. M-am fofilat pe trolee, pe autobuzul de Costinești și am ajuns pe la 9 seara. Ce-a fost la gura mea când mi-am revăzut colegii nu trebuie să aveți multă imaginație.

În anul trei ceasul rău, îmi fracturez piciorul la fotbal, venit de la Ploiești în sesiune. Am stat toată vara cu piciorul în ghips, am pierdut două examene, date la restanțe, inclusiv inubliabilul examen de Socialism științific de nota 5.

În anul patru, 1971 am prins un bilet la Costinești la început de septembrie. Atunci eram curios să văd noul complex turistic proaspăt deschis la Neptun Olimp. Aș că am făcut un autostop și m-a luat un neamț cu un Opel sport, care m-a dus cu viteze de peste 150 km/oră, ba ajunsese la peste 170 km/oră. Nu știu dacă am mai mers cu viteza asta vreodată cu mașina, doar cu trenul la peste 300 km/oră!

Ultima vacanță la mare de student, de fapt absolvent, inginer de acum am făcut-o cu cortul la mare la Saturn. Am mers cu Corvin D, un prieten și coleg de liceu mai tânăr. Mergeam la piscina de la Hotel Balada unde ne-am împrietenit cu niște tineri nemți. Aceștia mi-au facilitat să-mi cheltuiesc cei 10 dolari de la americani din care mi-am cumpărat o pereche de ochelari de soare, care s-au dovedit incasabili, cred că făceau 5 dolari, ce era dolarul în 1972! I-am pierdut peste un an în mare, îi aveam pe ochi tot la Costinești și un colg m-a tras cu o barcă pneumatică nesigură și m-am răsturnat. Și nemții au luat un commision sub forma unor sticle de Tuborg, din acelea maronii, bulbucate de 330 ml la care ne uitam cu jind la Shop.

Tot atunci am agățat pe plajă două surori cehoslovace, de fapt slovace din Bratislava, cele mai spectaculoase gagici de pe plajă. Blonda cu care m-am cuplat parcă era la Medicină, a fost foarte deschisă amorului internațional și așa am consolidat astfel prietenia româno-cehoslvacă.

Și așa s-a sfârșit studenția.

Am ajuns pe 1 septembrie la CSEN să luăm repartiția definitivă. Din cei 8 șapte au primit la Institutul pentru Tehnologii Nucleare (ITN) doar eu la IFA! Eram repartizat la Centrul de Documentare pentru Publicații Nucleare unde am rezistat doar trei luni și m-am mutat la ITN care pleca la Pitești, unde mi-a împlinit cariera de inginer, de constructor de reactoare nucleare de cercetare și de cercetător și experimentator.