Amintiri din studenție - Primul an

Legendă fotografie:
De sus de la stânga la dreapta:
Primul rând
Florin Stănescu, Traian Mușat, Gheorghe Runceanu,  Vlad Vasilescu
Rândul doi
Horia Tănase, Doina Niță, Adrian Ruiu, Laurian Anania, Adriana Șoancă
Rândul trei
Gheorghe Alecu, Nicu Busoiu, Costică Țipirig, Puiu Dumitru, Ion Diaconescu, Iulian Cheptenaru, Elisabeta Popa, Mioara Catană, Lucian Biro
Rândul patru (doar doi)
Eu, Johnny Burchilă
Rândul cinci
Cezar Pietrăreanu, Gigi Lucaciu, Nicolae Nae, Fane Drăghici, Nicu Stan, Viorel Șerban.

Lipsesc din poză:
Suzana Avrigeanu, Florin Bederu, Lia Ciupagea, Cezar Dragomirescu, Radu Gheorghiu, Ștefan Marin, Diana Mateescu, Ion Plămădeală (plecat deja din primul semestru),  Costică Popescu, Mircea Popescu, Gigi Tomoiagă, Ionel Țilică, Florin Vlăsceanu (mutat apoi la Hidro).


La 1 octombrie 1967 am început cursurile facultății. 

Am luat repartiție la căminul G al Energeticii, împreună cu colegii mei de liceu și acum de facultate: Puiu Dumitru de la CR, Cezar Dragomirescu de la DR și cu un coleg nou, Cezar Pietrăreanu, de loc din Malul cu Flori, comună musceleană, trasă în Dâmbovița.

La difuzorul camerei se transmitea în mod normal muzică de la radio. Dar într-o seară am rămas surprins auzind topul de la Europa Liberă care promova o trupă nouă Credence Clearwater Revival cu Bad Moon Rising. să auzi Europa Liberă la cămin, erau vremuri interesante!

Am fost numit de către secretariat șef de grupă și m-au ales și șef de AS (Asociația Studenților), încă nu erau comuniști, ca mai târziu. 

Ba au vrut să mă aleagă și secretar UTC, dar am refuzat pe motiv de cumul de funcții! Se purta atunci cu Ceaușescu, care voia să îi pună la respect pe oamenii lui Dej.

Făceam multe discipline matematice, Analiză, Geometrie Analitică și Diferențială, Geometrie Descriptivă, mai făceam Chimie, și nepărat Desen. Aici am avut cea mai mică notă, 6 care mi-a afectat media care ar fi fost peste 9 dacă nu era nenorocitul ăsta de Desen Tehnic. 

M-am uitat pe mediile colegilor, am catalogul din anul I și am constatat cu stupoare, că Traian Mușat, cel mai bun desenator, care ar fi vrut să facă și Arhitectură și care putea vedea prin secțiunile de piese de locomtivă ce noi nu eram în stare a luat tot 6, atât de prost era profesorul ăla, chiar nu-l înțeleg!

La Geometrie îl aveam pe O. Sacter, profesor pe care-l știam de la Gazeta Matematică. Circula legenda că a pupat-o pe o student pe frunte după examen și i-a zis să spune părinților că a pupat-o în ….cur!

Ca să ajungem la cursuri făceam ture prin București. De abia se construia atunci noua Politehnică și umblam prin multe locuri. Ca să ajungem în Moxa luam troleul și ne agățam în spatele lui, era un fel de bară și săream la curbă, pe Occidentului ca să ajungem la curs.

Ca să ajungem la localul din 1 Mai (azi Mihalache) la intersecția cu Miciurin (azi Averescu) la etajul 3 unde la parter era garajul partidului, schimbam 2 tramvaie. 

Mai era localul din Ștefan Furtună (azi Eliade) unde era o sală de curs unde  doamna Kreindler ne preda Analiza Matematică.

Aici am văzut pe una din cele mai frumoase fete din Politehnică. Am revăzut-o mai târziu în Pitești de unde era, este o melomană cu fin auz muzical și ne vedem la Filarmonică. 

Erau multe fete frumoase și la Politehnică, una din ele, studentă chiar la Energetică a făcut filme în rol principal.

Mai erau și două localuri pe Calea Victoriei unde a fost făcută poza pe care o afișez.

Prima sesiune de iarnă am pregătit-o la Ploiești. Primul examen a fost Analiza Matematică pe care l-am luat cu notă maximă. La început am lucrat acasă, dar apoi m-am dus la Biblioteca Regională Ploiești de la Palatul Culturii, la sala de lectură. De fapt o mulțime de ploieșteni pregăteau acolo Așa am pregătit toate examenele, la cămin nu mă puteam concentra și în plus acasă mâncam foarte bine la mama! Veneam în București cu o zi înainte de examen, nu mai citeam nimic pentru examen și mă duceam să mă relaxez la film. Nu am ratat aproape niciun examen în acest mod.

Pe tren eram în mod natural blatist. Am trăit momente grele când într-o sâmbătă seara era un supracontrol și disperat am ieșit pe scara vagonului, erau vagoane de tip vechi, la cele noi nu poți sta. Când am ajuns la Ploiești am urcat în vagon și am văzut că și pe parte cealaltă era alt blatist. În toată studenția tresăream din reflex când auzeam un țăcănit asemănător cu cleștele conductorului, dacă nu vrea  să facă pe nașu'?

La cămin m-am apropiat și am devenit prieten cu Gigi Lucaciu care m-a dus la teatru, mergeam la comedii bulevardiere de la Nottara cu Melania Cârje. Apoi am devenit un pasionat de teatru, mergeam mai ales la Bulandra, la cel două săli din Măgureanu și de la Grădina Icoanei. Am văzut piesele puse în scenă de Ciulei, Leonce și Lena, Danton, dar și Nepotul lui Rameau cu Marin Moraru și Gheorghe Dinică, a lui David Esrig, deja plecat din țară sau capodopera D’ale Carnavalului cu nemuritorii Toma Caragiu,Ștefan Bănică, Ștefan Bănică, Octavian Cotescu. Țin minte prima scenă,  când Bănică se spăla pe picioare într-un lighean și-și băga degetele printre degetele de la picioare după care arunca apa din lighean către spectatori, de toți se fereau, ligheanul era evident gol.

Spectacole extraordinare am văzut la Național: Becket în sala Studio, încă nu se terminase sala nouă, cu Damian Crâșmaru în rolul lui Henric al II-lea și Cozorici în rolul lui Becket. Punerea în scenă și jocul actorilor nu era cu nimic mai prejos de filmul Becket cu Peter O’Toole în rolul lui Henric și Richard Burton în rolul lui Becket. De asemenea am văzut acolo montarea lui Penciulescu cu Regele Lear, era entuziasm total că spectatorii i-au cerut să iasă pe scenă. Piesa în care mie mi s-a părut că Florin Piersic a făcut cel mai bun rol al său este Heidelbergul d’altă dată. Piersic cu statura sa cu aerul său parcă era un prinț autentic.

Anii 60 au însemnat și nebunia muzicii pop rock lansate de Beatles în Marea Britanie și Elvis Presley în SUA. În România acelor ani se purtau copiile în locul originalelor anglo-saxone. Prima trupă a fost Sincron, cam prea convențională. 

Apoi au apărut trupele devărate în frunte cu Phoenix, la al cărui debut bucureștean i-am fost martor în toaman lui 67 la Casa Studenților, se dărâma balconul de tropăituri. În București erau Olympic 64 cu Dorin Liviu Zaharia și Inglezis și mai ales Sideral cu Tudan și apoi Sideral Modal Quartet cu Mugur Winkler care au dat-o pe underground. 

Foarte populare erau dansurile organizate în curte la 303 sau cum i se spunea trei gaură trei. Era pe acea vreme cămin de fete al Politehnicii, azi este dat la Academia de Educație Fizică și Sport. Aici s-au lansat trupe mai multe trupe, cea mai cunoscută fiind Mondial unde baterist era vecinul meu Florin Dumitru. Mondial avea o voce de aur a lui Gabriel Drăgan și au lansat câteva melodii de mare succes precum Iubire bibelou de porțelan. Era o altă trupă strict politehnistă numită Coral, dat și o trupă care cânta la 303 la dansuri al cărei nume nu-l mai țin minte, unde era un solist care cânta celebra melodie Hey Joe a lui Jimmi Hendrix. Îmi plăcea în mod deosebit pentru că devenise numele dat mie de către colegii de facultate.   Era derivat totuși din Geo.

Știu că un success extraordinar a avut la dansuri când se punea la magnetofon Money Money a lui Tommy James and the Shondells, toți intram parcă în transă!

După sesiunea de vară am obținut un bilet pentru tabăra de la Costinești. Așa am văzut prima dată marea în 1968. Am luat un tren de noapte și am ajuns spre dimineață în Dobrogea. Îmi amintesc emoția când am trecut Dunărea pe podul lui Saligny la Cernavodă cu dorobanți pe frontoanele podului. 

La Constanța am văzut lumina intermitentă pe care o făcea farul. Trenul mergea spre Mangalia așa că s-a schimbat locomotiva electrică cu una Diesel. 

Am coborât la Costinești și am ajuns pe jos în tabără. Tabără era încă mică, avea doar căsuțele cu patru camere comune. Am stat în camera cu un student din anul I la Energetică secția Electro. Ce mai țin minte despre el este că era un admirator a lui Ceaușescu!!!

Tatăl meu mi-a dat pentru cheltuieli 300 de lei. De 100 de lei mi-am luat de la niște  suedezi prima mea pereche de blugi, niște Wrangler purtați, care avea o gaură la buzunăraș, dar era prima mea pereche de blugi! O altă sută am cheltuit-o pe diverse, nu prea beam, poate câte o bere, care era 1,75 lei! Iar ultima sută am pierdut-o! 

Nu fumam, dar m-am împrietenit cu niște tineri germani din Vest. Stăteau la niște bungalowuri, se pare că la Costinești fusese o comunitate de germani care au plecat în timpul războiului, să fi fost asta amintirea de aveau aceste bungalowuri? Mama lor era fumătoare și m-a servit cu o țigară Marlboro, și uite așa am devenit fumător timp de 27 de ani.

Care să ne distrăm mergeam la Eforie Nord unde erau marile baruri cu program care funcționau toată noaptea. La Eforie Nord avea un bar particular Vili Donea cu program de Far West. 

În anul  următor i-am ascultat o noapte pe Phoenix. Era o vreme când se purtau dansatoarele care își arătau sânii, o reclamă a unui bar spunea că au în programul muzical o trupă hippy. Mi părea că România se îndreaptă spre o normalitate care nu mai era cea obișnuită, cu iz bolșevic.

Evenimentul verii din 1968 a fost însă noaptea de 21 august, când sovieticii au invadat Cehoslovacia. Acest eveniment m-a cam lămurit cum stă treaba cu comunismul. La difuzorul de acasă din acea zi aveai impresia că este programul retransmis de la Europa Liberă!

Restul vacanței l-am petrecut la Avrig. Pe drum, în tren am văzut militari în uniformă. Era încă îngrijorare privind intențiile sovieticilor.

Așa s-a epuizat primul an de studenție.