marți, 17 martie 2020

Pe Iezer Păpușa acum 45 de ani


Mutulete, Cezar Dragomirescu, eu și Dorin Ciobanu
Exact acum 45 de ani împreună cu mai mulți colegi de muncă am decis să facem o ascensiune în masivul Iezer Păpușa.
Inițiatorul era Mutulete, un tehnician electronist. Imediat a cuplat Cezar Dragomirescu, coleg de liceu și de facultate și apoi Dorin Ciobanu, inginer electronist și în fine și eu. 

Eram proapăt mutați la ITN Pitești și aveam birourile în grajdurile boierului Micescu de la Micești până când, în vară ne-am mutat pe platforma Institutului, pe vârful dealului unde se află dedesubt Uzina Dacia.

Era o primăvară timpurie, ca acum, însă muntele era plin de zăpadă. 

Am plecat sâmbătă dimineața pe 15 martie 1975 cu RATA până la Câmpulung Muscel  și apoi prin Lerești, pe jos vreo 10 km până la cabana Voina unde nu am rămas, ci am urcat la Cabana Cuca vreo 3 km, mai sau exact sub vârful Păpușa.
Nu știu de unde îmi făcusem rost de un roman de spionaj de John Le Carre, care spunea de cel mai celebru roman al lui, The Spy Who Came from the Cold, se potrivea cu vremea rece de la Cuca.

Dimineața după ce ne-a trezit de pe priciuri am pornit pe o vreme splendidă spre vârful Păpușa. Panta era abruptă și ne cățăram pe zăpada înghețată. Cam în două ore eram pe vârful  muntelui.
Mutulete, eu, Dorin și Cezar
Vremea era bună, bătea puternic soarele și cei doi haplea: Mutulete și Cezar D., hai să facem tot masivul. Era așa de cald că ne-am dezbrăcat până la brâu și ne făceam poze cu aparatul lui Mutulete?
Cu niște purcei la Cuca
Și așa am mers pe creasta largă până la vârful Iezer unde trebuie să fim atenți, panta era foarte accentuată și nu mai puteam merge pe creastă. 
Spre vârful Păpușa
Am ajuns la Refugiul Iezer unde era o întretăiere de poteci, una ducea spre Cheile Oticului în Făgăraș. 
De pe vârful Iezer am început coborârea, eram cam pe la 5 după amiază.
Am avut proasta inspirație să o luăm pe drumul de vară, unde era zăpadă foarte mare, uneori trecea de umeri. În plus mă dotasem cu niște ciorapi parazăpezi în care îmi intra zăpada.
Am găsit și iarbă!
Nici nu mai știam pe unde mergem, o luasem prin pârâul Târgului care ne ducea la vale spre Cabana Voina. Așa că abia mă mișcam și la un moment dat m-au lăsat puterile, băieții mi-au dat niște lămâieși trăgeau de mine.  
La refugiul Iezer
Aproape de Cabana Voina, Mutulete a luat-o la goană și a adus pe cineva cu  sania. Am ajuns cu bine la cabană și mi-am revenit imediat, că băieții m-au luat la înjurături, că trăseseră o sperietură cu mine.
Cei de la cabană ne-au spus că cei de la Salvamont aflaseră de aventura noastă, dar nu aveau curaj pe asemenea zăpadă să vine să ne caute!
Pe vârful Iezer
Am halit rapid câte un grătar și niște coniace ne-am culcat și a douaă zi, luni am ajuns la Pitești. 
Iezer Păpușa azi
De atunci nu am mai încercat ascensiuni montane pe vreme de iarnă, am mai făcut prin miezul verii, dar de un 15 august am avut o vreme cu zăpadă și lapoviță care mi-aamintit de această aventură.


2 comentarii:

  1. Ce frumos! Dar cum am ajuns atat de repede batrani?

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoase amintiri. Ai trimis-o si lui Dorin? Daca nu da-mi voie sa i-o trimit eu. Ce tinerisi frumosi eram mai ales eu!!!!!! Puiu




    RăspundețiȘtergere