jurnaliști români

Că anul este pe terminate am vrut să scriu și ceva despre media românească și mai ales despre jurnaliști.

Sunt un mare consumator de media, românească și străină mai rar, mai mult acum cu alegerile din SUA.

Citesc și un cotidian local, pentru știri din Pitești și împrejurimi. Este fostul organ de presă comunist care a funcționat sub numele Secera și Ciocanul, dar brusc pe 23 decembrie 1989 s-a redenumit Argeșul liber, care după un timp ca  toate organele de presă ale timpului și-au pierdut însușirea de liber și a rămas doar Argeșul. Cum am spus, ca fost organ de presă comunist a păstrat zațul și este prea de stânga după gustul meu, dar a rămas singurul cotidian care dă știri de interes local. Redactorul șef este un fost politruc, care acum se laudă cu prietenia arhiepiscopului Calinic al Argeșului și Muscelului, ambii cu un trecut cam deochiat. Ciudat cum marii propaganadiști comuniști rămași orfani de partid și socialism științific s-au refugiat la umbra catapestemei, cum spune un ideolog ciudat al recentului AUR ortodoxist, naționalist și cam legionar după felul pateticului George Simion. Dar destul despre presa piteșteană!

 

Despre jurnaliștii naționali mă voi referi la patru dintre ei, pe care îi citesc ca să mă enervez. Că dacă nu te enervezi poți da în depresie. Fac parte din ceea ce în social media se numesc influensări.

 

Două doamne jurnaliste mă fac să tresar și să-mi crească adrenalina și fierea. Sunt două cucuvele ale căror triluri sună de fapt a lătrat. 

 

Prima este Alina Mungiu. Ea era pe vremuri jurnalistul de opinie emerit, îmi stă în amintire cum pe la sfârșit anilor 90 l-a intervievat pe fostul președinte Iliescu ca la miliție. Ei bine astea-s o amintire. Opiniile sale în saitul România curată au aer cam murdar. A devenit avocata nefericitului Dragnea, micul dictator din Teleorman, opiniile sale sunt manipulative și dubioase. Are o marotă cu serviciile, care de bine de rău par a nu a mai avea influența pe care au avut-o pe vremea lui Ion Iliescu. Exemplul contrar este că Predoiu, fostul șef de la SIE a dispărut din peisaj împreună cu cel pe care-l consilia, pe Victor Ponta. Așa de bune i-au fost sfaturile că votanții lui Ponta l-au lăsat de izbeliște și au umflat procentele PSD. Și că tot vorbirăm de foști, mă gândesc cât de neghiob a fost geniul demagogiei românești, adică Traian Băsescu. La localele din septembrie pemepiștii s-au iluzionat că trec pragul. Eugen Tomac, președintele PMP, demisionat între timp curta PNL pentru o fuziune.  Doar încăpățânare prostească a lui Băsescu ca această fuziune să nu fi avut loc și PMP s-a oprit un pic sub 5%. Cât ar fi contat și poate că PNL ar fi ieșit pe primul loc cu aceste procente. Dar astea sunt chestiuni contrafactuale!

 

A doua doamnă extrem de enervantă este Ioana Ene Dogioiu cu variația la prenume Nadina. Unii îi spun doamna colonel și este și ea o nostalgică după epoca Băsescu. Îi plac șefii autoritari. Și-a scris opiniile la Ziare punct com, dar a plecat sau a fost dată afară și și-a inventat un alt sait numit Spotmedia unde este secondată de locotenenta sa, Magda Grădinaru o vreme și Jităreanu? Doamna Dogioiu era invitata permanentă a Denisei Rifai la Realitatea, dispărută și reapărută acum pe la Kanal D? Se ocupa de justiție, dar era clar anti PNL, oarecum cu USRPLUS.

Toate editorialele sale stârnesc iritarea, cred că o face special, are ceva cam masochist. Acum nu este mulțumită de Cîțu, este sigură ca și Alina Mungiu că cu ajutorul USRPLUS coaliția se va face praf.  Că această posibilitate există este dată mai ales faptului că pluseriștii nu au experiența coalițiilor politice. Dar parcă  prea se bucură doamna Dogioiu de această posibilitate.

 

Ei bine, e vremea să trecem și la jurnaliști.

 

Citesc periodic și saitul Cotidianul unde își varsă fierea și toxinele Cornel Nistorescu. Și acest ziarist este o mare dezamăgire. De la Odă Americii după nine eleven totul în jurnalismul nistorescian s-a făcut praf și pulbere. Scrie de parcă tot timpul este beat și se trezește din mahmureală și mai trage șuturi Antenei3. Cea mai ticăloasă este atitudinea față de studiile și educația unor figuri publice. Toți în opinia lui Nistorescu parcă au absolvit doar facultăți particulare de tip Spiru Haret. Acest individ arogant a făcut la bază profesionala prin Sebeș, probabil că l-a bătut un maistru sas că nu știa  să dea cu pila, că de aia îl înjură cu sete pe Iohannis. Liceul l-a fi făcut la seral? Și studii de filologie la Cluj. De unde aroganța asta? Poate că funcționează un sindrom de inferioritate academică?

 

Ultimul cred că vă imaginați, este Ion Cristoiu. Cel care a ieșit din poezia lui Arghezi, pentru care Maestru sună ca scărpinatul porcului pe burtă. Jurnalistul de succes, care a lansat tabloidul în presa românească își dă cuprul pe față că toată viața lui a fost un politruc. Maximul lui curaj a fost pe vremuri să miștocărească pozia proletcultistă a lui Dan Deșliu, care ajunsese oponent al lui Ceaușescu. Opiniile lui sunt o maimuțăreală penibilă. Pretinde că anumite evenimente politice de azi ar repeta chestii din istorie, care de fapt nu au nicio legătură. I-a fost suspendat canalul de You Tube pentru atacul mizerabil la evenimentul foarte important al venirii vaccinurilor anti-Covid. De fapt și madam Dogioiu avea atitudini similare. Ce poți să te aștepți de la un fost gazetar comunist? Doar de rebuturi care mă irită și mă fac să-i dau replica pe Facebook. 

 

Dara să-i lăsăm în plata Domnului pe acești oameni care au ochelari cu dioptrii greșite ale realității noastre și să ne bucurăm că am scăpat de acest an nefericit.

 

La Mulți Ani!

PS Una din cel mai mari ticăloșii din media românească este semnul de egalitate pus între Alexei Navalnîi, militantul rus anti-Putin și derbedeul George Simion ajuns din greșeală în Parlamentul României.