Jurnal din ultima zi din an

Prietenul Julian Negulesco de la Paris îmi denumește postările ca fiind niște bilete, Bilete  de papagal cum le intitula Arghezi și asta mă face să nu mă abțin și să mai scriu un bilet în ultima zi din an.

A fost un an cum l-a numit Regina Elisabeta Annus teribilis (corectat: horibilis), altul decât ăsta, dar foarte potrivit și pentru 2020, de i-a băgat în ceață pe britanici, care nu prea le au cu latina, de la care noi rumânii ne trajem și care se gândeau la denumirea medicală a ceea ce noi spunem neoașește cur! Am fost obligați două luni la izolare completă de ieșeam doar la cumpărături care mi-au adus vreo 4 kile în plus de care nu mai scap. Unii s-au îmbolnăvit, unii au și murit.

Doi buni prieteni ai mei, cu studii la Timișoara ne-au părăsit brusc. Ilie Pătrulescu cu care mi-am petrecut toate concediile tinereții, chiar în martie când începuse starea de urgență și în plus prima și ultima zăpadă a sezonului, lucru care m-a împiedicat să merg la înmormântare. Altul, Mircea Șelariu, alt părtaș al tinereților piteștene și găvănești s-a stins în Germania unde se stabilise. Ambii au avut probleme cu inima. Dar nu au fost singurii apropiați. Mircea Popescu, colegul meu de facultate cu care mă vedeam când ajungeam prin București pentru că era locuitor prin Militari, aproape de Politehnică s-a prăpădit și el de inimă în noiembrie. Rău an din acest punct de vedere.

Vacanța la mare în Grecia am amânat-o sine die. Nu știu dacă mergem cumva la anul? În schimb am beneficiat de gentilețea verișoarei Măriuca și am făcut de la Avrigul matern o cură de nămol și sare la Ocna Sibiului. În plus am făcut mai multe turnee în zona săsească care mi-a revelat o altă fațetă a vecinilor sași cu care am copilărit în Avrig. Toate aceste sate erau de agricultori, nu ca în Avrig unde migraseră total spre industria din zonă, Sticla Avrig și Uzina Mecanică Mârșa. 

Au fost și cele două tururi de alegeri, cele locale au fost câștigate de liberali, dar cele mai importante, parlamentarele le-a câștigat din nou PSD. Victorie a la Pyrrhus, că nu au parteneri de coaliție. Surpriza a fost apariția acestui AUR naționalist, retrograd, ortodoxist cu nuanțe legionare la liderul George Simion și ultra mahalagești la faimoasa rromâncă verde Șoșoacă. Nu de alta ea se laudă că ar avea origini macedonene de la Skopje, dar nu de armânești, ci mai degrabă slave. Îmi amintește fizic de actrița dintr-un film nord macedonean în care aceasta prinde crucea aruncată într-un râu de Bobotează, mâniind bărbații: Dumnezeu există și numele lui este Petrunija.

Orban și-a dat demisia și avem un nou prim ministru în persoana lui Cîțu. Este personjul cel mai înjurat de ipocriții pesedei. Tot se întreabă nemernicii de ce s-a împrumutat atât în 2020? Ca să plătească toate destrăbălările bugetare ale lui DJ Orlando și pesede și să avem salarii și pensii pe vremea pandemiei! Guvernul este rezultatul coaliției PNL, USRPLUS și UDMR. Speranța mea este să țină guvernuil și coaliția 4 ani și poate și mai mult!

Acum toate sindicatele se vaită că au fost înghețate salariile. Văd că cel mai tare se vaită polițiștii. Ar fi momentul să scape MAI de milițenii care împânzesc acest minister și să rămână doar polițiștii.  Anul care vine va fi de austeritate ca să se mai echilibreze bugetul îngropat de prostia pesedistă și  de pandemie.

Acum spre final câteva vorbe despre un film văzut de curând, Infidel. Cei care nu-ți împart credința, ci cred în alt Dumnezeu sunt infideli. Nici măcar creștinii nu sunt solidari, sunt pe secte și culte, catolici, protestanți, ortodocși. În film apar doi prieteni IT-ști la Washington DC. Unul, Doug Rawlins este și predicator creștin și are un blog în care dezbate problemele credinței, altul este musulman practicant. Fiica musulmanului dispare în seara absolvirii universității. Poliția descoperă că el era un radical fundamentalist, care dispare fără ca fiica să mai apară. Aflăm că o pedepsise și o omorâse că se comporta ca o americancă liberală. Interpretul lui Doug Rawlins a fost parcă special ales, este Jim Caviezel, care l-a întruchipat pe Iisus Cristos în alt film. Ei bine, Rawlins este invitat la Universitatea din Cairo pentru o dialog interreligios. Toate marile religii apărute în Orient au un izvor comun, fiind numite abrahamice, iudaismul, creștinismul și islamul. Însă în dialogul purtat cu un musulman Rawlins derapează și începe predica de convertire afirmând că Iisus este chiar Dumnezeu și trebuie ca toți să i se închine. 

De aici și filmul deraiază. Rawlins este capturat de un individ cam deranjat, cu accent britanic perfect, crescut în Anglia și radicalizat. Ar fi un iraniano-kurd și face parte din Hezbolahul fixat în Liban. Rawlins este dus apoi în Iran și judecat ca spion!!!!! Că ar fi lucrat în IT pentru guvernul american, este acuzat chiar de fostul lui prieten, refugiat acum în Iran. Filmul prezintă ipocrizia sinistră a teocrației  ayatolahilor care țin în ghearele lor pe iranieni care luptă pentru democrație. Rawlins este eliberat din închisoare printr-o acțiune organizată de cine altcineva decât Mossad!

Ce îmi stă în amintire este o afirmație a unei turiste românce care a fost în Iran și spunea că nu există oameni mai deschiși și prietenoși, imagine complet diferită de Iranul oficial, al sinistrei Gărzii Republicane și a ayatolahilor cruzi și ticăloși.

Și așa a trecut anul teribil și așteptăm un annus mirabilis, cum mi-a urat prietenul Mihai Vasilescu de la Londra.