Detalii biografice

Sunt tare cătrănit, nu am prea dormit bine azi noapte, azi ninge din nou!

Atunci când, prin anul 2000 preşedintele Constantinescu s-a declarat învins de securitate, multă lume a nins, deontologii şi experţii în anticomunism s-au ofuscat, l-au declarat un om slab, un fraier, etc.

Dacă privesc azi retrospectiv, trebuie să-i dăm dreptate lui Emil Constantinescu!

Păi securitatea a învins, ei sunt în hoardele de băieţi deştepţi, sunt cei care jefuiesc România, foştii amploaiaţi, patrioţii din organele de represiune ale comunismului care îşi mănâncă liniştit pensii obscen de mari. Ei sunt cei strecuraţi în faimoasele sisteme de justiţie independente, în timp ce foştii deţinuţi politici, ăia care au mai rămas au cu nişte pensii obscen de reduse.

Cum să nu fii reuşit securitatea, când mai toţi marii şi importanţii intelectuali cu puşcărie la bază sunt nişte bestii de turnători nenorociţi.

Dosarele de securitate care duhnesc a hazna şi minciună sunt reperele după care sunt judecaţi cei care au supravieţuit, sau cei care n-au mai avut această şansă, să vadă sceleratul sistem comunist prăbuşi.

O duc bine şi dau lecţii de bună purtare azi, anticomuniştii fără teamă şi prihană, fii şi fiice de nomenclaturişti. Aceşti  părinţi, care, nu-i aşa, şi-au dat seama din vreme de falimentul sistemului comunist, dar s-au mulţumit să ronţăie dezabuzaţi din beneficiile generosului sistem al nomenclaturii.

Ce poate fi mai exemplar decât cum sunt trataţi foşti beneficiari ai comunismului şi cum sunt tratate victimele acestui sistem.

Neînfricata amazoană anticomunismului Mirela Corlăţan, îl caută la dosar pe istoricul Dinu Giurescu. Cohorta populară a lui Papahagi & Co. vrea să-l scoată turnător pe Marga, etc. bla, bla....

Şi în acelaşi timp patriarhul filologiei, Paul Cornea este admirat, i se scriu encomioane, i se fac tot felul de laudatio!

Să discutăm!

Dinu Giurescu este fiul istoricului Constantin C. Giurescu, nepot al primului istoric Constantin Giurescu, fiu de ţăran înstărit, prosper producător de ţuică din Chiojdul Buzăului.

Este deci fiul unui deţinut politic, C.C. Giurescu a fost ministrul propagandei în guvernul dictaturii regale şi din acest motiv a fost parcat câţiva ani pe la Sighet. Sighetul doamnei Ana Blandiana, devenită acum Muzeu la Exterminării Comuniste! Este la fel de adevărat că N. Ceauşescu i-a recuperat pe tată şi pe fiu, din motive de comunism patriotic autohton!

Şi ce face susnumita Mirela C.?  Cere să se caute la dosar Dinu Giurescu, pe motiv că bătrânul istoric a compromis, ajungând lider în partidul varanului,  jupânului Antenei3!

Şi altă doamnă Germina Nagâţ scotoceşte, dosarul, însă CNSAS nu-l declară colaborator al poliţiei politice, dar produce un document în care apare un pseudonim dat de securişti istoricului, extrase din documente, care par a fi, mai mult ca sigur, note de relaţii cu străinii. Nu este produs niciun document de turnătorie, recte o dovadă scrisa de Dinu C. în care să dea în gât pe cineva, să-l toarne că este duşmănos cu pecere, Ceauşescu, etc.

Dorin Tudoran şi Liviu Antonesei sar ca arşi la tentativa de a-l apăra a lui Marius Oprea, doctorand, se pare, al numitului Dinu Giurescu! Cred că Oprea este mai aproape de realitatea, recunoscută şi de experţii CNSAS.

Asta nu-l scuză pe Dinu Giurescu care a fost un foarte slab director al Muzeului Ţăranului Român, asocierea cu Partidul Conservator, sau că-l cauţionează pe generalul securist Rogojan, scârbos insinuator.

În acelaşi timp îl vedem congenerul Paul Cornea, comunist din ilegalitate, demnitar cu funcţii importante în noul regim comunist, ajuns finalmente la Universitate, dezabuzat în iluziile comuniste,  dar ajuns într-un confortabil post de profesor la Filologia bucureşteană.

Studenţii îi poartă o bună amintire, a fost un profesor bun şi dedicat.  

Dar se uită vremurile când a fost implicat în vânătorile de vrăjitoare de la începutul anilor 50.

Pe simplul motiv că fiul, Andrei este în infatigabil anticomunist. Şi pe tatăl, Paul Cornea, unii au nesimţirea să-l numească anticomunist, nici măcar disident, toate astea însă în sufletul profesorului, dezamăgit în iluziile tinereţii!

La fel apare şi alt agitat martor al lui Băsescu, Volodia Tismăneanu, cu tată nomenclaturist, nerevenit cum spune fiul cu tancul în 1944, ci mai târziu, cu Gaz-ul sau cu IJ-ul cu ataş!

De Valter, tatăl lui Petre Roman nu se mai zice nimic, unii fraierii îi căutau evreitatea, nu pe privilegiatul nomenclaturist, eşuat şi el profesor de marxism la Politehnica bucureşteană, l-a apărat eficient fiul!

Cum îmi reamintesc de liberalul meu profesor de Filosofie, Pavel Apostol, de care am aflat ulterior că era şi el implicat în groaznice excluderi universitare clujene, printre care Lucian Blaga!

Aşa că avem cu ce rămâne!

Literaţi faimoşi scriitori de prim rang, s-au dat cu regimul comunist pentru o pâine mai albă, cum a fost Camil Petrescu.

Arghezi mai greu, a suportat în prealabil acuza putrefacţiei poeziei.

Cel mai jenant rămâne Ceahlăul literaturii române, adică Sadoveanu, autor de mizerabile articole şi romane, arghirofil nemăsurat, cel care a semnat moartea unor patrioţi din fruntea demnităţilor cu care l-au onorat comuniştii.

În schimb scriitorii puşcăriaşi, de la avocatul, epigramistul şi liderul liberal Mircea Ionescu Quintus, eseistul Conu' Alecu Paleologu, poetul Doinaş, traducătorul şi liderul liberal Dan Amedeo Lăzărescu rămân nişte infami turnători! 

Iar intelectualii fost comunişti o duc bine şi în onoruri.

Bună treabă, rea tocmeală!

Simple detalii biografice!