Măreţia poloneză

Am scris şi în trecut despre Polonia şi polonezi.

Am o mare admiraţie pentru naţiuni mici azi, dar cu un trecut glorios, precum olandezii care  au pus la respect pe englezi în Secolul de Aur, nu doar în pictură, dar mai ales în navigaţie, sau pentru suedezi care la un moment dat dominau Europa.

O singură naţie a avut însă o mândrie sinucigaşă în Europa şi aceştia sunt polonezii!

S-au bătut în războaie cu vecini mult mai puternici, preferând onoarea decât viaţa de sclav. Şi cinicii vecini au desfiinţat pentru aproape două secole Polonia. 

Dar ea a reînviat ca pasărea Phoenix după Primul Război Mondial.

Din nou a fost obiect al agresiunii şi a renăscut şi după al Doilea Război Mondial. 

Rezistenţa poloneză anti-comunistă a fost exemplară, chiar dacă ungurii, germanii din est, inclusiv noi românii ne-am mai revoltat.

Polonezii au fost cei mai sfidători şi ei au semnat moartea comunismului în Europa de Est!

Dar polonezii nu sunt o naţie care se concentrează doar spre propriile ei probleme interne.

În ultimele zile ei sunt cei care dau tonul politicii europene!

Polonia şi-a luat foarte în serios rolul de avocat al Ukrainei, în pofida unor răni naţionale, cum este Liovul istoric important în tradiţia principatului Moldovei, la fel cum este Hotinul nostru de pe vadul Nistrului.

Sikorski a reuşit acordul care a sfârşit vărsările de sânge în Ukraina care au condus la căderea lui Ianukovici.

Polonia a mobilizat prin activarea articolului 4 şi NATO simţindu-se în pericol la agresiunea rusă.

Cât de mult invidiez pe polonezi care au oameni de stat, pe când nici englezii, francezii sau nemţii nu au decât nişte pigmei politici!

Ce să mai zic de ai noştri!

Corlăţean este doar o moacă nereuşită de activist utece, Ponta prea ipocrit şi băgat în locuri politice interne cu miză mică, iar Băsescu un avorton care atunci când merita să-şi arate muşchii în exterior, se sforţează doar la fraierii care azi alcătuiesc o majoritate fragilă şi ilegitimă în ochii românilor!

A trecut vremea Brătienilor şi a lui Titulescu, acum sunt epigonii din poezia eminesciană, neînstare să scuture lanţul!