Suntem o generaţie ratată?

N-a trecut suficient timp de la articolul meu despre experienţa mea profesională că mă văd obligat să reacţionez cam pe aceeaşi temă.

Întâmplător trecând peste posturile TV am văzut cum se dădeau citate încriminatoare dintr-o diatribă publicată/prezentată de Răzvan Corneţeanu. Prima reacţie a fost să reacţionez ca Gâdea. Dar mi-am amintit de articolul din New York Review of Books, At the Bottom of the Heap al lui Tony Judt. 

http://www.reportervirtual.ro/2015/01/generatia-ratata-a-tatalui-meu.html#comment-242438

Şi eu am sărit ca ars când l-am citit prima dată, dar recitit după mai mulţi ani, prin 2013 m-a făcut să-mi reconsider atitudinea. 

Ce spune în fond Corneţeanu?

Că generaţia tatălui său şi a mea, noi cei născuţi imediat după război, cei care ne-am născut în comunismul adus de tancurile şi balalaicile (automatele) bolşevicilor de la Răsărit de noi suntem nişte rataţi. Că asta n-ar fi nimic, dar noi suntem ăia care am inventat hoţia generalizată. 

Ce-mi aduc aminte eu?

Că am crescut în cultul cărţii, a învăţăturii, că şcoala însă ne îndoctrina să iubim partidul instalat la putere de aceeaşi bolşevici, condus de o grămadă de rebuturi, de ticăloşi şi gangsteri politici. Că trebuia să ne fie ruşine de istoria României, să fim mândri de rădăcinile slave, că asta am fi, nişte slavi care am învăţat prost latină. Realitatea trăită de mine în copilărie era că trăiam toţi într-o sărăcie cruntă, că pământul ţăranilor era furat de bunăvoie şi băgat al colectiv unde urma să mâncăm de la cazan, că ţăranii erau cocoşaţi de cote ca pe vremea arendaşilor. 

Maturizându-mă am trăit începuturile unei prosperităţi pe la sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 70. Îmi amintesc cu claritate cum ajungând în măreaţa URSS, la Dimitrovgrad am vizitat o alimentară şi am rămas trăsnit, nu se găsea nimic!

Mi-am zis în barbă că orice s-ar întâmpla la noi n-o să văd alimentare goale, m-am înşelat profund, ale noastre era şi mai goale!

Această societate a lipsurilor generalizate a provocat reacţia oamenilor, ei au început să aducă acasă diverse lucruri utile în gospodărie, hârtie igienică, detergent, din simplu fapt al lipsei acestor produse din magazine.   

Se furau segmenţi la Dacia pentru că nu se găseau ca piese de schimb, sau cele care se găseau erau din materiale proaste şi nu rezistau, cele din uzină măcar respectau standarde de calitate. Cum ieşea o Dacie din uzină trebuia să o reapari, pentru că la controalele de calitate se făcea rabat.

Se fura benzină de la Petrochimie pentru că era raţionalizată şi pe cartelă.

S-a generalizat sistemul de fuşăraie. Oamenii fabricau la serviciu lucruri utile în gospodărie. Erau cunoscută friptura la Disc, fabricată din oţel superior prin Ardealul care era, totuşi, cu mentalităţi  mai evoluate.

Să mai faci un disc sau ceva echivalent ar părea exotic sau stupid, poţi găsi aceste tipuri de produse în exces în supermarketurile care ne-au invadat!

Momentul de aur al hoţiei a avut loc exact după Revoluţie, când depozitele intreprinderilor au fost golite şi produsele care stătea acolo au fost valorificate în Turcia. Unii s-au îmbogăţit din asta bişniţa era cea mai populară afacere din vremea comunismului şi câţiva ani după.

Cei care au devenit bogaţii de azi au mentalitatea vânzătorilor şi gestionarilor de alimentare care ne dijmuiau veniturile pentru a ne da produse necesare vieţii. Comportamentul politicienilor şi a unor dintre afaceriştii asociaţi este inspirată din acele vremuri sinistre, bişniţă şi în consecinţe ţepe pentru fraieri ca noi. Ăsta este capitalismul de cumetrie blamat de Iliescu, dar inventat şi protejat chiar de el la începutul anilor 90.

Nu cred că suntem o generaţie de rataţi. Se intra extrem de greu la facultate, calitatea intelectuală era preţuită, chiar dacă politrucii şi securiştii făceau excepţie de la această regulă. Se intra greu în vremea mea la Profesională, pentru că o meserie îţi asigura un loc bun de muncă. Oamenii aceştia nu au fost hoţi şi erau crescuţi la ţară, în conservatorismul lui Rebreanu şi Preda, unde exista cultul valorii. Comunismul i-a mutat la oraş şi totul s-a bulversat şi valorile mahalalei comuniste nu aveau nicio legătură cu bunul simţ. Aceste oraşe dormitor au pervertit pe oameni, comunismul a reuşit în anume cazuri, apărând omul nou, hoţ şi nesimţit. 

Totuşi majoritatea românilor a muncit în credinţă, a fost trimisă  la agricultură să recolteze, acum nu mai este nevoie, era doar un exerciţiu de degradare civică. Aceşti oameni au menţinut România în stare de funcţionare în pofida cretiniei politrucilor şi a securiştilor, care vânau sabotori şi duşmani. De fapt ei erau marii duşmani ai românilor, acum sunt mulţi bogaţi şi dau tonul nesimţirii agresive.

Nu a fost un fenomen generalizat, pentru că de la Dacia nu se mai fură, cine ar fura un căpeţel de aţă ar fi concediat.

Am văzut pe şantierul de la CNE Cernavodă prin 1995 acest avertisment clar stipulat de şeful canadian al securităţii fizice şi oamenii au înţeles, în locul unui serviciu bine plătit vor aveau parte de şomaj.

Ce mă surprind că acest articol care are un mare deficit de cunoaştere a realităţilor comuniste, autorul era elev pe vremea comunismului victorios, conţine stupiditate şi multă răutate.

Şi este persoana contraindicată, acest individ l-a ţepuit pe Patriciu la Adevărul, este un imoral şi după cum scrie este doar un ticălos de duzină.

Dar merita să-i dau replica!