Je suis Observatorul Cultural!

Zilele trecute Vladimir Tismăneanu a acuzat pe redactorii Observatorului Cultural de antisemitism. Totul a pornit de la scandalul declanşat de VT împotriva decorării lui Octavian Bjoza, preşedintele AFDPR de către preşedintele Iohannis, pe motiv că acesta ar avea simpatii legionare. Imediat s-au aliniat Deutsche Welle şi Centrul pentru Combaterea Antisemitismului. De fapt la DW este Petre Iancu, un individ cu aceeaşi descendenţă nomenclaturistă ca şi VT, ajuns prin Germania şi foarte activ în vara lui 2012 cu ocazia referendumului poreclit lovitură de stat. Tismăneanu urăşte şi detestă Observatorul Cultural pentru seria de articole a lui Radu Călin Cristea privindu-i activitatea de politruc dinaintea emigrării, cum îl detestă şi pe Ion Ianoşi, care i-a dezvăluit tinereţea troţkistă, fapt pentru care Ianoşi a ajuns un feroce cenzor şi activist de partid legat de crimele obsedantului deceniu.

Dar acuza a fost aruncată după ce Marius Oprea a scris în OC un articol în apărarea lui Bjoza şi a tuturor foştilor deţinuţi politici. Şi Oprea şi Muraru, consilierul lui Iohannis şi cel care i-a luat locul lui Tismăneanu la IICCMER sunt ochii lui Tismăneanu nişte duşmani. Dar de aici până să cataloghezi pe doamna Muşat şi pe Ovidiu Şimonca, şefii  OC de antisemiţi este o cale lungă.

În apărarea acestora şi a Observatorului Cultural au sărit toţi intelectualii care colaborează la această revistă, în special cei de origine evreiască precum Liviu Ornea, Norman Manea şi alţii. Unul dintre ei a amintit că Tismăneanu îşi aduce aminte de originea sa doar accidental, şi atunci când nu mai are argumente de combătut adversarii.

Am avut şi eu acelaşi argument postat pe Contributors.ro pe care, ulterior, Tismăneanu l-a şters! Singurul care-i mai ţine hangul într-un stil cam strepezit este Peter Manu newyorkez şi el.

Iar la OC am postat şi eu în semn de solidaritate: Je suis Observatorul Cultural, care a plăcut comentatorilor şi lui Ovidiu Şimonca.

Vladimir Tismăneanu disperat că influenţa sa în mediile culturale autohtone devine din ce în ce mai lipsită de semnificaţie, caută cu tot dinadinsul scandalul. El este autorul nefericitei caracterizări a lui Iohannis: un Relu Fenechiu cu nume german.  Iată că doar cei din zona celor ce au mai rămas resturi ruşinoase din martorii lui Băsescu îl atacă aiurea pe Iohannis. Zilele acestea Iohannis a repurtat o mare victorie de stimă prin prima sa vizită oficială al Bruxelles. Întâmplarea face ca preşedintele Comisiei UE să fie Junker, fostul prim ministru al Luxemburgului din vremea declarării capitalei europene a culturii a Sibiului în 2007 împreună cu Luxemburg. Aceste prietenii nu se uită. Şi România a primit asigurări pentru apropiata intrare în Schengen şi a ridicării condiţionării MCV. Pentru că orice s-ar spune MCV a avut impactul care a condus DNA la curăţenia exemplară de infractori din politica românească. În plus faptul că preşedintele Consiliului European este polonezul Donald Tusk este un alt avantaj pentru noi. Pe de altă parte şi Corina Creţu a reuşit în calitatea sa de Comisar European să facă datoria faţă de UE pentru autostrada Cernavoda Constanţa ca nerambursabilă.

Să sperăm că Iohannis, care nu are nimic din complexele noastre de inferioritate faţă de Occident să plaseze România pe un loc mai bun şi mai prestigios în Europa.  

Asta este principalul lucru pe care ni-l dorim noi, compatrioţii de la Iohannis!