Perenitate

Azi Adriana a împlinit o vârstă rotundă. Am profitat de ocazie şi am deschis sticla de vin făcută cadou de Mircea, la sfatul lui Marc, fiul său. Este o sticlă de Burgerspital, cu vin Silvaner trocken. Este un vin alb sec, cu un gust bun, uşor dulce. Dar cel mai interesant este un înscris pe etichetă. Pe zona superioară este scris STIFTUNG seit 1316! Asta înseamnă că podgoria Wurzburg este fondată înainte de fondarea Principatelor Române. De fapt Wurzburgul este în istorie mult mai devreme. În 1156 împăratul Frederic Barbarossa s-a căsătorit aici cu binecuvântarea episcopului de Wurzburg, devenind şi prinţ elector.

Da, sunt multe lucruri care rezistă de sute de ani. Anglia a rămas aceeaşi ca teritoriu, din simplul  motiv că-i insulă. Acu' 800 de ani a apărut aici prima Constituţie Magna Carta şi acum 750 de ani s-a înfiinţat primul Parlament. Vorbind de perenitate poţi închiria în Marea Britanie pe 120 de ani! Câte s-au schimbat la noi în ultimii 120 de ani. Teritorial marile puteri medievale sunt de sute de ani, Franţa Spania. Mai complicat este cu Germania care a suferit dilatări şi contracţii, în secolul XIX existând două imperii germane, central europene.  Germania a fost cel mai aspru pedepsită pierzând din teritoriul naţional. Şi vecinii noştri au suferit modificări de frontiere. Ungaria istorică a dispărut, teritoriul de azi al Poloniei nu mai corespunde cu al Poloniei istorice. Dacă marile puteri din vest nu s-au extins în Europa s-au extins în lume, Anglia având în posesie aproape un sfert din lume! Doar fosta vecină Rusia s-a extins întâi în Asia în Siberia pe un teritoriu imens ca apoi în secolul XVIII a început acaparări teritoriale în vest. Nouă ne-a răpi Basarabia care acum este pe un rest Republica Moldova. Aici în sud-estul Europei perenitatea este mai fragilă şi pe scurtă durată. România de azi are hotarele stabilite acum aproape o sută de ani. Faptul că suntem în Uniunea Europeană şi în NATO ne dă siguranţă şi de ce nu perenitate.

Iată cum am ajuns de la o sticlă de vin la România lui Eminescu de la Nistru pân’ la Tisa!

P.S. Azi se împlinesc 25 de ani de la fondarea revistei 22. A fost revista mea preferată până în 2005. Am renunţat la ea când a devenit partizană şi foarte băsistă. Am renunţat dar mă uit la ea la 
pe internet.