Andrei Pleşu

Am avut ocazia să urmăresc seara trecută pe Andrei Pleşu, iar astăzi am urmărit o discuţie privind ultima sa carte Parabolele lui Iisus în emisiunea lui Horia Roman Patapievici, ajunsă pe internet, din cauza desfiinţării postului TVR2,  Înapoi la argument şi petrecută la librăria Humanitas, din blocul Gambrinus.

http://adevarul.ro/cultura/carti/live-video-ora-1900-patapievici-plesu-fac-emisiune-nu-televiziune-Inapoi-argument-dezbatere-librarie-1_512f746a00f5182b85b41156/index.html#

Vreau să spun că am urmărit cu plăcere şi atenţie interviul luat lui Andrei Pleşu pe Digi24. M-am bucurat de acest interviu pentru că a evitat dezbaterea unor actualităţi politice, unde, câteodată brusc, intelectuali precum Pleşu şi alţii aşijderea îşi pierd naturelul simţitor şi  se comportă ca păreriştii frecvenţi şi inutili de la tocşourile televiziunilor de ştiri.

Aş vrea să remarc nişte lucruri dezbătute de domnul Pleşu în interviul său. Una ar fi că Andrei Pleşu nu prea mai citeşte romane, că nu mai are timp. Este drama care începe să se petreacă în literatura noastră contemporană, când aproape nu se mai citeşte şi studiază poezie, ea se lecturează între poeţi şi, eventual, şi critici literari. Dacă satu să mă gândesc şi eu mă aflu în situaţia domnului Pleşu. Nu am mai citit de ceva timp roman. Ultima dată am citit literatură de ficţiune s-a petrecut chiar acum când citesc o carte de Nicolae Manolescu, Poveşti pentru oameni mari, unde apar şi nişte încercări literare, în afara altor menţiuni critice. Ultimul meu roman românesc a fost Provizorat, romanul scris de Gabriela Adameşteanu. Recunosc că privesc cu multă mefienţă noile romane scrise de tineri romancieri români. M-am fixat la romanele lui Orhan Pamuk sau Salman Rushdie. Este adevărat că am ocazia să mai citesc romane poliţiste şi istorice, procurate în regim de anticariat, cu care mi-am umplut biblioteca de la vechiul meu prieten Cornel S., dar asta este altceva.

O altă observaţie importantă este aceea a ceea ce se întâmplă cu şcoala, în lumina renunţării la scrisul de mână. Nelămurirea mea cea mai mare era cu filmele americane cu scriitori, ăia, americanii adică  scriau la maşina de scris, Remington, marcă şi de arme! Ei, acum când şi eu, la fel ca domnul Pleşu scriu doar la computer, sunt la fel ca scriitorii americani de pe vremuri! Totuşi mai scriu cu celebrul meu stilou, doar când corectez lucrările studenţilor! Observaţia domnului Pleşu este că se renunţă la educaţie în detrimentul instruirii. Pleu este el însuşi produsul unui formator, al unui maestru precum Constantin Noica. Eu în anii formării mele şcolare şi universitare nu am avut ocazia unui maestru. Probabil doar de nişte modele, profesorul meu de matematică Ion Grigore, ca un reper moral şi profesorul Aureliu Leca, de la care am beneficiat de metodica lui de lucru şi de materia predată, transferul de căldură care a fost în majoritate  preocuparea mea profesională. Aici Pleşu se întâlneşte cu prietenul meu Gigi Simion care prevede dispariţia şcolii de tip clasic, a unui Liceu, a unei Academia unde se strângeau învăţăceii în jurul maestrului şi el îi forma. Acum, spune amicul meu Gigi S contactul va fi nemijlocit prin intermediul chatului cu care ne conversăm cu oameni aflaţi la mare depărtare.

O altă problemă de data asta politică este ideea domnului Pleşu care priveşte votul obligatoriu. Am să-l dezamăgesc pe domnul Pleşu dar chiar dacă ar veni toţi la vot asta nu ar schimba în mod esenţial majorităţile. Şi nu spun eu asta, o spun cercetările sociologice! De asemenea, sunt citaţi incorect 11, 5 milioane de alegători către ar trebui să constituie grija preşedintelui Băsescu, a căror părere nu se cunoaşte! De fapt mai sunt pe lângă cei 7,4 milioane care au spus Da demiterii lui  Băsescu, au mai spus Nu 1 milion şi mai rămân cam 9,5 milioane până la cifra oficială de 18 milioane de alegători. În sociologia opţiunilor în democraţie cei care ne se exprimă nu există!

Astăzi am urmărit în mai multe reprize dezbaterea organizată de HRP la Librăria Humanitas  asupra ultimei cărţi a lui Andrei Pleşu. Am câteva observaţii. Spaţiul după cum recunoştea Patapievici  este cam inadecvat pentru mulţimea spectatorilor, domnul Gabriel Liiceanu ameninţa cu închirierea unui stadion. În timpul dezbaterilor deranjau zgomotele aparatelor foto şi mai ales telefoanele nesimţiţilor care au uitat să le închidă.  Am remarcat toaleta superior neglijentă, intens căutată a lui Patapievici, sacou kaki de home spun, cămaşă de pânză groasă închisă, papillon, ochelari de vedere mari cu ramă de baga, ce mai, ţinuta de rigoare a profesorului din Ivy League. Andrei Pleşu era cu nelipsita lavalieră, cred că fizicul nu-l lasă cu cravată, iar Gabriel Liiceanu în sacou şi cămaşă, fără fasoane! Dezbaterea a fost intensă, interesantă, Pleşu a argumentat ideea cărţii, Patapievici a făcut observaţii extrem de ascuţite încât Pleşu a observat, cu umorul său acid, că după argumentaţia lui Patapievici a reuşit în fine să priceapă şi el ce scrisese!

Gabriel Patapievici a făcut un elogiu lui Patapievici cu stilul său special şi magnanim de a elogia, iar Patapievici a devoalat următoarele trei conferinţe din ultima joi a lunii la librăria Humanitas. Printre alţii îl va avea invitat pe economistul Lucian Croitoru cu care o să poarte un dialog despre capitalism şi pieţe şi despre opinia maselor în lumina evenimentelor din vara lui 2012. Mă tem că iar o să derapeze cu valabilitatea doar a votului cenzitar!

Şi fiindcă este totuşi un jurnal, mai consemnez ultima dispută pe Schengen, declanşată de declaraţia neglijentă  şi cam prostească a ministrului de externe Corlăţeanu, amendată prompt de Cristian Preda, care i-a cerut demisia. De asemenea preşedintele Băsescu i-a cerut şi el să-şi revizuiască opinia. Primul Ministru Ponta l-a apărat pe Corlăţean, care şi-a nuanţat declaraţia ulterior. Am mai văzut cum un tip probabil pedelist insista la un interviu telefonic luat la Realitatea tv lui Crin Antonescu în legătură cu Schengen insistând pe faptul că este al doilea om în stat. De parcă n-ar fi ştiut că între primul şi al doilea om din statul nostru nu prea există vreo legătură! Mai târziu la acelaşi post am văzut finalul unei discuţii unde participau Mirel Palada şi Cristian Preda unde vădit nervos Palada îl întreba pe Preda dacă l-a făcut javră. Probabil că Preda în nemăsurata sa aroganţă neacoperită cu nimic deosebit ca realizare politică s-a scăpat cu această obrăznicie.

În această săptămână cele două mari din Spania, Real Madrid şi Barcelona  s-au întâlnit de două ori, marţi în Cupa Regelui  şi azi în campionat. A câştigat de fiecare dată Realul, lucru care denotă deruta lipsei de antrenor la Barcelona.  Crin Antonescu după ce s-a lamentat marţi şi azi a avut dureri de cap, este fan Barcelona!